Acum trei luni, nu aveam loc să mă învîrt ca prostul în jurul Inelului de la Rocadă, pentru a putea pătrunde în sensul giratoriu, căci era cîrd de maşini. Iar la semafoarele de la Romtelecom şi Potcoava era prăpăd. Prindeai de cel puţin două ori roşu pînă să apuci să treci de semafor, să îţi vezi liniştit de drum. Dacă în urmă cu trei luni Galaţiul era plin de lume, acum (vorba vine) e o plăcere să te plimbi prin Galaţi. Cel puţin dacă te deplasezi cu maşina este parfum. Nu, nu mă refer la calitatea carosabilului, care are la fel de multe gropi şi cratere, ci la lejeritatea cu care se circulă cam la oricare oră a zilei. Nici măcar dimineaţa, cînd oamenii muncii aleargă cu covrigii în mînă ca să se urce într-un maxi-taxi, nu se mai produc acele ambuteiaje enervante, ci se merge lejer, ca pe cîmp.
Unde-s ţăranii de altădată?
Îmbucurător este faptul că în traficul din Galaţi vezi tot mai puţini ţărănoi figuranţi cu BMW-uri sau Audi, care schimbă banda fără să semnalizeze sau te depăşesc pe dreapta. Probabil că ţăranii din Galaţi şi-au pus cortul cu turnuleţe în portbagajul BMW-ului personal şi s-au mutat la Mamaia, acolo unde au auzit ei că paparazzi de la Ciao, Spy, Cancan şi Click fac poze la jmekeri şi le bagă a doua zi în ziar, bre. Nu-i cazul lor, căci ei sînt jmekeri falşi, traşi la xerox.
Este bine că măcar 2-3 luni pe an se poate circula normal în Galaţi, cînd oraşul nu se goleşte doar de ţăranoi, ci se subţiază şi numărul autobuzelor Transurb şi a microbuzelor maxi-taxi. Dar nu vă pripiţi să vă bucuraţi aiurea. Din 1 septembrie încolo, revenim la mîrlănia de acum trei luni, atunci cînd Galaţiul va fi populat din nou de fauna care îl face să pară în ochii a cît mai mulţi oameni drept un oraş dezgustător, terminat, lipsit de perspective.