Încerc să-mi aduc aminte ultimul personaj care a avut o umbră de onoare și și-a dat demisia. Și oricît m-aș chinui, nu reușesc.
Explicația e destul de simplă. Românii sînt perfecți. Ei nu greșesc niciodată. Indiferent cît de căcăcioasă e situația. Mereu se găsește cîte o scuză pentru a transforma căcatul în marmeladă sau rahat turcesc. Răzvan Lucescu o frige nonșalant cu: ”naționala mai are șanse”, Adrian Severin se jură că n-a fost șpagă, ci comision, și tot așa. Demisia e de porc, e pentru mințile slabe sau fraierii care se pierd ușor cu firea. Bărbații adevărați nu-și dau demisia niciodată. Dar absolut niciodată. Au oroare de demisia de onoare.
La români, demisia e la fel ca sinuciderea la creștini. Indiferent de situație, nu se face.
România, țara în care nimeni nu-și dă demisia
-->