Ne-am tot luat de candidați. Că au aia, că nu au ailaltă, că fac pe acolo, că nu fac pe dincolo. I-am bîrfit, i-am arătat cu degetul dar am uitat să ne uităm în jurul lor. Am pierdut imaginea de ansamblu care arată horor. O să vă gîndiți ce ne-a venit. Ei bine, am trecut, astăzi, pe la Biroul Electoral, unde se duc băieții cu dosarul ca să-și oficializeze candidatura. Acolo, era o nebunie întreagă. De dimineață, s-a băgat marfa în permanență deoarece, mîine, este ultima zi în care mai pot fi depuse documentele. Oamenii s-au grăbit cu actele ca să nu rateze momentul. În cîteva ore, pe la biroul electoral au trecut Durbacă, Pucheanu, Cristache, Aramă, Telegan, vreo doi independenți și cîțiva necunoscuți. Candidații au venit însoțiți de fețe prăfuite, înfipte în diverse funcții locale din vremuri ancestrale dar și de multe noutăți care ar vrea să calce pe urmele prăfuiților.
Și uite așa am ajuns la subiectul nostru. Adică la activiștii de partid. Numeroșii neica nimeni de la partide, cu visuri de „preamărire” prin lins pamperși de candidați, explicau în stînga și în dreapta, tuturor celor dispuși să le admire plombele, că îl cunosc pe candidatul perfect. Bineînțeles, era vorba despre candidatul lor, care are ideile cele mai bune, pepenii cei mai mari și, cum altfel, pedigree-ul cel mai curat. Probabil, mulți dintre lătrăii în discuție nici măcar nu fuseseră îndemnați să facă munca de jos de partid. Cel puțin nu atunci și nu acolo. Indivizii lătrau (socializau) din instinct, pentru că erau șefi prin jur, pentru că așa se face în organizație, pentru că atît îi duce capul. Oameni vorbăreți, sfertodocți, îmbrăcați cu hainele de la nuntă, pe care, de acum încolo, o să-i întîlnim pe stradă, în magazine, la restaurant…. Campania electorală nu va ține o eternitate. Problema este că unii dintre lătrăii de astăzi vor ajunge candidații de mîine. Uite de aia ne vine întrebarea: candidații ca candidații, dar ce naiba ne facem cu aspiranții?
Puhoi de lume la Biroul Electoral Județean
-->