Se pare că actualul director Sergiu Dumitrescu are zilele numărate la Centrul Cultural ”Dunărea de Jos”. Și cel care i le numără este fostul director Răzvan Avram.
Situația e cam în felul următor. Lui Sergiu Dumitrescu oricum îi expiră mandatul undeva în septembrie, dar nu despre asta e vorba. ”Bolovanul popii”, așa cum îi spun pe la spate apropiații, a venit la șefia Centrului Cultural cu ajutorul lui Casian și cu binecuvîntarea PSD.
În campania electorală, Dumitrescu a prestat cu trupe și alte materiale pentru Eugen Chebac. Fapt pentru care, actualul președinte al CJ, Nicolae Bacalbașa, l-ar cam anestezia puțin cam definitiv din funcția de director. Dar aici un cuvînt de spus se pare că are și pecistul Răzvan Avram. Acesta a încercat inițial să-și rezolve problema pe linie de partid. Numai că nașul lui Avram, adică Eugen Durbacă, deabia dacă mai este în stare să obțină o funcție pentru fundul lui. Așa că Răzvan Avram și-a adus aminte că a contestat demiterea lui, de la Centrul Cultural, în instanță.
Acum cîteva zile cînd m-am întîlnit cu Avram, acesta era destul de optimist. Practic, deși nu a știut să-mi spună exact pe care din cele două căi (pe cale politică sau printr-o decizie judecătorească) va reveni în funcția de director, Avram a recunoscut că speră ca în maxim o lună de zile să se tranșeze problema.
O soluție mai proaspătă decît alta
Și Sergiu Dumitrescu și Răzvan Avram au reprezentat de-a lungul timpului două soluții extrem de proaste pentru Centrul Cultural.
Ambii sînt de fapt doi atîrnați politici, care n-au nicio legătură cu fenomenul cultural (bine, teoretic Sergiu Dumitrescu e sculptor, dar practic a demonstrat că se bagă-n toate fără să se priceapă prea bine la ceva anume). Nici măcar nu sînt buni manageri. Deciziile luate cînd au fost directori au transformat instituția într-o vacă de muls. Singurul lucru la care au demonstrat că se princep din plin a fost să futilizeze banul public. Sub orice pretext și din orice poziție. Pentru buzunarul lor, pentru tătucii care i-au numit și atîrnații la partidul care îi ține în funcție. Așa că, o soluție de bun simț ar fi găsirea unui om care chiar să aibă o legătură cu subiectul. Dar cine să facă asta? Bacalbașa? Să fim serioși. Și dacă Bacarbașa și-ar pune un om în funcție, altul decît cei doi, nici nu vreau să mă gîndesc la ce alegere ar putea să facă.
