Treaba asta cu tradițiile profunde și frumoase de Paștele Blajinilor e de domeniul trecutului. Dacă au fost cîndva, e clar că au murit de mult și n-a apucat nimeni să le dea de pomană.
În primul rînd, toți meltenii se duc la cimitir de parcă ar trece pe la McDrive. Dacă se poate să parchezi în buza primului mormînd din cimitir, e excelent. Poți după aia să scoți lejer masa pliantă din porbagaj, cărbunii, micii, pulpele de pui, șprițul și tot ce mai trebuie. Dacă nu, bagă claxoane și fă slalom pe lîngă polițiștii comunitari care au ajuns să dirijeze circulația din fața cimitirelor, mai ceva decît colegii lor pe Valea Prahovei.
Apoi, e plin de țigani în cimitire. Cerșeala și puradeii s-au integrat perfect printre cruci. Și mai e și fugăreala după preot. Cum să stai mă să aștepți cîteva ore pînă cînd vine un preot să-ți ”citească” de nu-nțelegi nimic și ai senzația că derulează pe rapid rugăciunile ălea? Ce-a mai rămas tradițional în toată povestea asta?
Paștele Blajinilor printre ciori și claxoane
-->