Județul Galați începe să semene cu Dubai. Din păcate, nu ne referim la malluri, autostrăzi, zgârie nori și porturi cu ambarcațiuni de lux. Comparația are în vedere doar lipsa apei. Șeicii din mijlocul nisipului au rezolvat această problemă, în ciuda deficitului de apă. Aleșii gălățenilor nu au reușit deși județul este brăzdat de râuri, pârâuri, izvoare subterane și un fluviu.
Mii de gălățeni din zonele rurale au apă cu program. O zi da, o zi nu, în jumătate de sat da, în cealaltă jumătate ba. Culmea, mari probleme sunt și în comunele limitrofe orașului Galați, adică la o picătură distanță de civilizație și de țeava lungă a operatorului Apă Canal.
La Smârdan, Vânători și Odaia Manlache, de exemplu, peste 10.000 de cetățenii cochetează cu Evul Mediu de fiecare dată când le este sete, trebuie să facă duș sau vor să spele haine. Oamenii strâng apă în butoaie/bidoane/găleți și fac din lighean obiectul sacru în jurul căruia se învârt toate activitățile gospodărești.
Explicații există. Nu au legătură cu neputința autorităților, ci cu alinierea planetelor, cu încălzirea globală, cu Donald Trump și cu piscinele care au apărut peste tot. Spun primarii că țeava rămâne goală din cauza grădinilor/peluzelor irigate și a piscinelor construite de orășenii care și-au făcut vile la Smârdan și Vânători. Mișto, explicația: pe primari i-a luat bunăstarea prin surprindere. Asta pentru că nici sărăcia nu-i ca bogăția!
