Urăsc să dau bani la stat mai ales cînd știu ce fac politicienii cu ei. Dar azi n-am avut ce face așa că mi-am luat inima în dinți și am purces înspre sediul de la Finanțe, ăla de la Nespălata. Cînd am intrat m-a izbit o priveliște de film SF, din ăla cu buget redus, de desene animate. Nu-mi venea să cred cînd n-am văzut lumea bulucită claie peste grămadă la ghișee. Zecile de pensionari stăteau cuminți în partea opusă ghișeelor și se uitau ca hipnotizați într-un tablou electronic. Și în timp ce seriile de pe bonurile de ordine se succedau, o tanti pronunța clar, ca pe peronul gării, numărul bonului căruia i-a venit rîndul și la ce ghișeu trebuie să se ducă. M-am dus și eu și mi-am luat un bon de ordine spunîndu-mi că în sfîrșit a dat civilizația pe nesimțiții ăștia de la stat, care în rest nu știu decît să stea cu mîna întinsă.
Sistem civilizat, aplicat mioritic
Ei bine, cam aici se opresc veștile bune. Imediat ce aparatul mi-a furnizat bonul am simțit un miros de țacă în aer. În primul rînd numerotarea era una imbecilă. De genul N354, dacă plăteai numerar, M021 dacă plăteai cu cardul și tot așa. Pe bon apăreau cîte persoane au mai luat un bon de genul ăla în fața ta. Dar asta nu avea nicio legătură cu momentul în care urma să-ți vină rîndul. Deci nu aveai cum să-ți dai seama cîte persoane mai sînt înaintea ta. De exemplu, la mine scria că mai sînt 3 persoane. Cu toate astea am așteptat aproape două ore, iar în fața mea erau de fapt cîteva zeci de persoane. De asemenea, ora nu era trecută decît parțial, ca și cum n-ar mai fi încăput pe bilet. Și nici nu ți se aloca un anumit ghișeu, ci se precizau cîteva ghișee (în cazul meu 3, pentru că am optat să plătesc cu cardul) unde urma să plătești.
Un sistem gîndit pentru funcționarii de la finanțe, nu pentru fraierii care plătesc taxe și impozite
În sine, chestiunea cu bonul de ordine e una ce ține de civilizație. De altfel, mai toți bătrîneii care organizau în anii trecuți grămezi ordonate acum se uitau ca pensionarul la bonul nou. Dar am putut observa că ăsta era singura transformare civilizată. În timp ce lumea aștepta cuminte să-i vină rîndul, funcționarii erau într-o relaxare totală. În primul rînd am văzut multe ghișee libere, căci dacă funcționarul nu apăsa pe un buton, semn că s-a eliberat și poate prelua următorul client, nu-i venea nimeni pe cap. De exemplu tanti de la ghișeul unu, lîngă care am așteptat eu, avea azi chef de muncă cum aveam eu de plătit taxe. A plecat de vreo două ori, apoi și-a șters tastatura cu spirt, și-a făcut ordine pe birou, a oftat, și-a mai căutat ceva prin geantă și tot așa. Așa că șefii ăștia de la Finanțe, pe lîngă bonuri de ordine, ar trebui să facă rost și de ceva chef de muncă pentru funcționarii pe care tot noi îi plătim, la urma urmei.