Avem o informație din domeniul economic. Culmea, nu-i vorba despre o nouă avarie CET, ci despre sistemul urban de alimentare cu apă. Mai precis, despre chestia cunoscută de gălățeni sub numele de Priza Dunării. Mecanismul care ia apă din fluviu și alimentează Galațiul este în proprietatea combinatului siderurgic, dar cei de acolo s-au gîndit să-l doneze orașului. Totul trebuie făcut ca la carte, cu votul Consiliului Local.
Aflăm din expunerea de motive care va ajunge curînd sub nasul consilierilor locali că „alimentarea cu apă a municipiului Galați, se realizează prin utilizarea a două surse, una de aducțiune și una de suprafață. Sursa de suprafață este fluviul Dunărea, de unde apa brută se preia prin intermediul unei prize tip cheson, care în prezent este în patrimoniul ArcelorMittal Galați. În cadrul acestui sistem de alimentare cu apă, un rol aparte îl prezintă obiectivul Priza Dunării. Acesta a fost pus în funcțiune în perioada 1972-1975, pentru un debit de aproximativ 6 mc/s. Se propune Consiliului Local Galați acceptarea promisiunii unilaterale de donație a conductelor de apă brută, Firul 4, Priza Dunării, proprietatea privată a Arcelor Mittal Galați și acceptarea plății de către donatar a cheltuielilor ocazionate de încheierea și autentificare a actului de donație precum și a celor privind îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară”. Tot din documentele ce însoțesc proiectul de hotărîre de la CL aflăm că o conductă are valoarea contabilă de 85.007,04 lei iar alta 127.510,56 lei.
Tragem linie și constatăm că ArcelorMittal cu fes de Moș Crăciun ne oferă nouă, gălățenilor, o pleașcă de peste 200.000 lei. Așa cum este normal, municipalitatea se angajează să suporte integral cheltuielile legate de transferul de proprietate. Toate bune și frumoase doar că ne miră generozitatea combinatului. Știți doar că ultima dată cînd băieții de la Arcelor au pozat în salvatorii orașului (apa caldă produsă prin abur tehnologic), gălățenii s-au ales cu o gaură de peste trei milioane de euro. Acum, în cel mai optimist scenariu, combinatul vrea să scape de o unitate care nu-i folosește (nu aduce profit și presupune cheltuieli de întreținere și exploatare). În cel mai pesimist scenariu o să vorbim de o nouă pagubă de proporții. Și încă ceva. Nu știm dacă să ne bucurăm că Priza va ajunge în proprietatea municipalității. La cît de destoinici s-au dovedit edilii post revoluționari ai Galațiului, parcă ne încearcă un frison și o poftă de apă plată îmbuteliată.
Info economic: orașul Galați nu va mai atîrna de țeava combinatului siderurgic
-->