Mi-a trimis cineva programul de candidatură al lui Ilie Zanfir (un nene care crede cu toată tăria că e scriitor și istoric literar) la filiala Sud Est a Uniunii Scriitorilor din România. Inițial am crezut că e un fake, că cineva vrea să-i facă rău și își bate joc de el asociindu-l cu astfel de scriituri debile. Nici vorbă, totul era real, programul minune fiind postat chiar pe pagina de facebook al fostului instructor de partid (PCR) Ilie Zanfir.
Ei bine, dacă ai răbdare să-l citești, constați că e ca și cum ai conduce un tractor printr-un teren denivelat. E ca și cum cineva ar avea ciudă pe limba gramatică, nu se sinchisește că o comite-n dezacoarde la fiecare colț al paragrafului și nici să folosească un limbaj de cauciuc, numai bun pentru sosul de lipsă de sens.
N-o să ne lansăm acum în hermeneutici inutile. De altfel, textul e atît de modest și plin de balast semnatic încît e mai simplu să antamăm direct concluzia. În urma lecturii, Ilie Zanfir poate fi bănuit lejer de analfabetism funcțional. Și de un soi de handicap cultural. Iar pentru a sesiza asta nu trebuie să fii neaparat scriitor.
Nici vorbă, probabil că un elev mai silitor de clasa a V-a ar sesiza cu ușurința greșelile de toate feluriile care se strîmbă la cititor din scriitura lui Ilie Zanfir.
Dar dincolo de asta, probabil cel mai jignitor e conținutul, retorica ieftină, dublată de o mentalitate care arată că și-a păstrat intact spiritul discursurilor tovărășești.
Practic, nea Ilie are o propunere simplă. O să fie bine pentru toată lumea, o să curgă lapte și miere, TOȚI vor fi mulțumiți, cu condiția să fie el uns șef. Sub pretextul muncii în echipă, nea Ilie le promite/propune scriitorilor că vor avea toți de cîștigat dacă îi pupă lui inelul și-l aleg cel mai egal dintre membrii echipei. Lectură plăcută!
