Cîteodată un banner exprimă mai mult decît o mie de promisiuni. Din punctul meu de vedere, imaginea asta este oximoronul perfect.
Reprezintă, dincolo de cuvinte, felul în care înțelege Marius Stan să administreze Noul Galați. Pe sistemul dacă avem o problemă, o groapă de astupat sau niște piste de bicicliști de trasat ocolim, sărim sau, după caz, astupăm. Apoi, anunțăm că se face nu știu ce studiu de fezabilitate și gata: problema gropii e îngropată.
Cel puțin șapte ani de-acum înainte n-avem ce să mai căutăm pe-acolo pentru că groapa trebuie lăsată să putrezească în liniște. Așa se face că groapa asta de pe Faleză, moștenită ce-i drept de la Dumitru Nicolae, zace și acum într-o stare de Pasărea Phoenix. A fost încercuită, ocolită sau, mai nou, tapată cu bannere dar cu toate astea nimeni n-a avut curajul să se atingă de fundul problemei.
Ori dacă Galațiul ar mai fi avut unul două spații decente pentru promenadă sau organizare a unor evenimente, mai că am fi putut trece cu vederea sau am fi încercat să fim ceva mai îngăduitori. Dar așa? Mă întreb dacă pe Marius Stan nu l-a străbătut un fior de jenă cînd a văzut de exemplu că de Ziua Marinei scena destinată personalităților a fost amplasată fix lîngă groapa lăsată de izbeliște de administrația pe care o conduce.
Groapa de pe Faleză zace liniștită într-o stare de Pasărea Phoenix
-->