Pînă la un punct sînt dispus să îl înțeleg pe antrenorul Petre Grigoraș. El a ales cu sufletul în această seară, cînd a decis să fie din nou antrenorul Oțelului. Bravo lui, înseamnă că Grigoraș nu este un mercenar dintr-ăla care spune că semnează contractul doar dacă i se acordă nu’ș ce prime de instalare. E clar că Grigoraș nu a (re)venit la Oțelul pentru bani. Nu, omu’ ăsta chiar vrea să facă treabă. Personal, îi urez succes.
Dar chiar dacă banii nu sînt principala preocupare a lui Petre Grigoraș, el nu poate trăi cu aer. Mai mult decît atît, Grigoraș nu este omul care să accepte să fie făcut cîrpă în schimbul unui pumn de bani. Din punctul meu de vedere, Grigoraș a făcut cea mai mare greșeală a vieții lui cînd a crezut în cuvîntul lui Dan Grigore Adamescu. Grigoraș a fost cel mai mai mare fraier din oraș atunci cînd a luat de bune vorbele lui Adamescu, cum că acesta ar vrea să facă performanță la Galați, că vrea să ducă Oțelul sus de tot, pînă pe Kilimanjaro, căci pe Everest cică momentan e ocupat locul.
Cu Adamescu nu se poate face treabă serioasă. Și asta nu o spun doar eu, ci și cei care au avut proasta inspirație să accepte să lucreze într-un fel sau altul cu Dan Grigore Adamescu. Deja mi-e milă de Petre Grigoraș pentru că, în naivitatea lui, nu a înțeles că tocmai a făcut o înțelegere cu niște țepari. Iar cînd zic țepari nu mă refer neapărat la faptul că Grigoraș va fi tras în piept la salariu, ci că el va fi folosit pe post de scut în relația cu suporterii Oțelului, pentru ca patronul Adamescu să poată opera în liniște, să lase clubul în curul gol fără să fie încolțit de nimeni.
