Am discutat cu directoarea Transurb, Genica Totolici, pornind de la acest articol în care am spus că am reușit să călătoresc o lună de zile cu autobuzul și tramvaiul, și nimeni nu m-a întrebat de bilet. Genica Totolici este directoare la Transurb de 7 ani de zile, timp în care numărul blatiștilor a tot crescut. Recunoaște și ea că este un fenomen care a scăpat de sub control, fiind cumva alimentat și de criza asta financiară care parcă le-a cusut buzunarele gălățenilor. Scuzele nu îi încălzesc însă absolut deloc pe contribuabilii gălățeni, din a căror bani Transurb se hrănește sub forma subvențiilor alocate de primărie. Printre altele, am întrebat-o pe directoarea Totolici de ce nu externalizează serviciul de control din cadrul Transurb, adică să îl dea pe mîna unor profesioniști, cu autoritate, care să diminueze numărul blatiștilor. Ia să vedem ce a răspuns directoarea Genica Totolici.
Iulian Grosu: De fapt, cîți hingheri (controlori) are Transurb în momentul de față pe trasee, că eu nu m-am întîlnit cu nici unul timp de o lună de zile.
Genica Totolici: Activitatea din cadrul Biroului de Control se desfășoară cu trei echipe a cîte 3 persoane, dimineața, și alte trei echipe a cîte 3 persoane, după-amiaza. Așadar, sînt 9 x 2 = 18 persoane. Aceste echipe vin și sîmbăta și duminica, pentru că și atunci se merge cu autobuzul în oraș. Cele 18 persoane fac control pe 100 de autobuze și încă vreo 20 de tramvaie. Este imposibil să acoperi atîtea autobuze… Noi am făcut o propunere ca să rentabilizam activitatea de control și să putem să și încasăm după cîți călători urcă fraudulos, pentru că de încasat se încasează, dar la nivelul a 18 persoane, cîte controlează. Deci în luna iulie am încasat în jur de 220 de milioane din suprataxă (25 de lei plătiți pe loc sau achitați în termen de 24 de ore la sediul nostru sau la oricare casierie din oraș a Transurb). Pentru cine nu plătește, ea se transformă în proces verbal de contravenție, care devine 100 de lei în caz că nu este achitat. Sumele încasate se duc apoi la bugetul primăriei.
“Avem 150.000 de călători zilnic. Și tot zilnic reușim să dăm doar 52 de amenzi pentru că avem puțini controlori în schemă”
Iulian Grosu: Cîți călători frauduloși amendați, în medie, într-o zi?
Genica Totolici: Am aici o situație. Avem 739 de procese verbale de contravenție (cei care nu au achitat amenzile pe loc sau în termen de 24 de ore) trimise de la începutul anului și pînă la 30 iunie 2012, la Direcția de Fiscalitate din cadrul Primăriei. Și mai avem 1730 de procese verbale de constatare (suprataxa, adică) care sînt achitate. Vorbim despre sume cuprinse între 150 si 200 de milioane de lei vechi lunar. Vara mai puțin, pentru că nu prea sînt călători. Transurb transportă zilnic cam 150.000 de călători. Asta este fluctuația de călători. Urcă, coboară, ăștia sînt călătorii care se plimbă cu mijloacele de transport în comun ale Transurb. Media zilnică de procese verbale (suprataxă) e de 52 de bucăți. Acum am doar o echipă, pentru că restul sînt ba în concediu medical, ba în concediu de odihnă. Ziceam la început despre rentabilizarea Biroului de Control Călători. Eu am înaintat deja la primărie o situație în care am precizat că pentru a dezvolta Biroul de Control Călători îmi trebuie 48 de oameni, pe care să îi împart în 16 echipe. Adică o echipă să realizeze controale doar pe traseul 102, alta doar pe 11, alta pe traseul 29 și tot așa. 16 echipe împărțite în 2 ture, 8 dimineață și 8 după amiază. Este altceva. Și să fim ajutați și de Poliția Comunitară. Nicăieri, în nici un oraș din țară, nu se întîmplă ca societatea de transport local să nu primească deloc ajutor de la Poliția Locală. Ne-au spus că nu au oameni să ne sprijine. Pînă în 2005 erau gardienii publici, care ne mai ajutau. Și nu pe degeaba, căci noi plăteam 60 de milioane de lei lunar, în 2005, pentru trei sau patru gardieni care veneau alături de noi în control pe autobuze.
Iulian Grosu: Ce se întîmplă dacă un călător este prins și dă datele corecte de identitate, dar nu ale lui, ci ale altei persoane?
Genica Totolici: Sînt călători care spun că nu au buletinul la ei. Iar dacă nu au buletinul la ei nu ai cum să îi legitimezi. Cînd ai poliția lîngă tine, suni la Evidența Populației și întrebi: îl aveți în evidență pe un anume Georgică Ionescu sau cum zice el că îl cheamă, căci este obligat să se legitimeze cînd îl întreaă poliția? Și verifici… Iar dacă dă un nume și o adresă care nu sînt corecte, procesul verbal de contravenție este nul, pentru că nu ai cui să trimiți amenda. Sau îl trimiți și se întoarce înapoi, ca nevalid… Dacă o persoană dă datele altcuiva, date care sînt corecte, se poate ca amenda să ajungă la o persoană care în realitate nu a călătorit fraudulos. Omul vine și contestă și spune că la data respectivă nu a fost în autobuz, că a fost plecat din localitate. Cel mai probabil, în astfel de cazuri se ajunge în instanță.
Dar situația nu este atît de tragică, pentru că am apelat la sprijinul Jandarmeriei. Ne-au ajutat jandarmii o dată pe săptămînă, adică au fost alături de noi în control. Și acum, cînd o să înceapă școala, au zis că ne vor trimite din nou o echipă să ne ajute. Cu ocazia asta mai găsesc și ei infractori care se sustrag pedepselor, urmăriți general… Și cînd vin jandarmii alături de noi, se și filmează. Căci am avut cazuri în care călătorii au acuzat că au fost bruscați, bătuți de controlori sau jandarmi. A venit un părinte al unei fete de 16 ani cu scandal că fata lui nu a fost în autobuz, că ea era la liceu. Și am pus banda și s-a dovedit că ea era în autobuz și că îl mințise pe taică-su. Chiulise de la oră și i-a fost teamă să recunoască faptul că a fost atunci amendată în autobuz.
Iulian Grosu: De ce nu externalizați activitatea de control din cadrul Transurb?
Genica Totolici: Ne-am gîndit și la această variantă, să externalizăm serviciul de control. Să vină o firmă de badiguarzi sau așa ceva. Să facă ei control. Iar din ce amenzi vor da, din încasările lor, să ne dea nouă (Transurb) o parte și să le rămînă și lor ca să își plătească oamenii… Dar da, e adevărat ce spuneți d-voastră că dacă se vor impune atît de bine pe traseu, iar lumea va începe să composteze bilete, ei nu o să mai dea amenzi, deci o să le scadă procentul din încasări. Nu știu, am puteam să găsim o soluție convenabilă atît pentru ei cît și pentru noi, numai să reducem numărul blatiștilor. Observați că nu am zis să îi stîrpim pe blatiști, ci măcar să reducem numărul lor. În Olanda, cînd am fost să cumpărăm niște tramvaie, am aflat că organele lor de control pot să pună și cătușe atunci cînd dau peste recalcitranți, au bastoane, spray-uri. Înlemnește lumea cînd îi vede. La noi nici nu poate fi vorba de așa ceva.
Iulian Grosu: La București, RATB a introdus experimental, pe două trasee de autobuz, taxatoare imobile, care stau pe scaun și vînd bilete călătorilor, fapt care a făcut să scadă aproape de zero numărul blatiștilor. De ce nu faceți așa ceva și la Galați?
Genica Totolici: Experimental, pe cîteva linii și pe termen scurt ( 1-2 luni), am putea încerca și noi. Dar pe termen lung este imposibil să punem controloare statice (imobile) în fiecare autobuz, cum era pe timpul lui Ceaușescu. Gîndiți-vă că la 100 de autobuze, ca să plătești 100 de taxatoare în două ture înseamnă 200 de angajați. Dacă le dai salariul minim pe economie, 7 miloane, și mai adaugi dările la stat pe care trebuie să le dai pentru fiecare taxatoare în parte, înseamnă să facem cheltuieli de 10 milioane de lei vechi lunar pentru fiecare angajat. Înmulțit cu 250 de taxatoare, că le pun la socoteală și pe cele care trebuie să dea libere, concedii, etc, ajung undeva la 2,5 miliarde de lei lunar. Or eu nu am garanția că ele o să îmi încaseze în fiecare lună suma de 2,5 miliarde de la călători. Ca să nu mai zic că mai există pericolul, cum se întîmpla și pe vremea lui Ceaușescu, ca unele taxatoare să căpușeze Transurb, adică să bage banii în buzunar. De pildă, că mi-am adus aminte acum, mama fostului primar de la Bacău, Dumitru Sechelariu, s-a făcut om fiind taxatoare pe autobuz. Eu, ca director, recunosc că fenomenul blatiștilor a luat amploare, că ne confruntăm cu o grămadă de călători care nu compostează bilet. Dar repet, cu puțin ajutor din partea Poliției Locale și cu un buget care să ne permită să facem măcar 16 echipe de controlori, cred că am reuși să diminuăm considerabil numărul blatiștilor. Aici mai este vorba și de educație, pentru că în Galați, din păcate, unii oameni nu se rușinează să urce în autobuz și să nu composteze bilet, așa cum se întîmplă, de exemplu, în Germania, Austria sau Olanda.