Pesediștii de pe Facebook ar putea spune că, haide bre, ce proteste sînt astea unde se adună numai 12 inși? Da, atît au fost în seara asta (miercuri) în fața Prefecturii Galați, dar deja nu numărul participanților este cel care contează în economia protestelor, ci faptul că oamenii nu au abandonat cauza, că nu au înclinat steagul. Ce, dacă erau 200 sau 300 de gălățeni s-ar fi schimbat ceva? Adică ar fi ieșit Grindeanu și ar fi declarat că, gata, demisionează pentru că, la Galați, s-au strîns 300 de oameni în stradă? Nu a schițat el vreun gest de onoare nici cînd au fost 300.000 de români adunați în Piața Victoriei, darămite cînd în stradă se adună oameni cît să încropească o echipă de fotbal. Numărul protestatarilor, cel puțin la Galați, a tot scăzut cam din ziua în care Grindeanu și Dragnea au anunțat că vor abroga Ordonanța 13. Și cu toate astea gălățenii (și nu numai) au continuat să iasă în stradă. Mulți, puțini, oamenii au venit negreșit în fiecare seară în fața prefecturii. Și cred că oamenii continuă protestele pentru că asta le face bine la conștiință, pentru că vor să simtă că sînt vii.
Oameni noi, pancarte vii
Am observat că nici ziarele nu îi mai bagă în seamă pe protestatari. Ce vreți, „cotidianul gălățenilor” are subiecte mult mai interesante, cu titluri atractive, cum a fost ăla de astăzi, citez: „Viața liberă vă dorește o primăvară frumoasă!”. Mîine-poimîine, o să vedem pe prima pagină în Viața liberă o ceașcă de cafea și dedesubt mesajul: „O zi excelentă vă dorim”, însoțit de o frază de 2 lei, de pe CuvinteCelebre.ro. Cînd te dai rotund că ești liderul presei gălățene, dar nu ai chef sau timp să vii 5 minute ca să bagi în seamă o acțiune civică a unor gălățeni, înseamnă, de fapt, că te doare-n cur. Mă rog, fiecare redacție își stabilește agenda după cum crede de cuviință.
Îmbucurător mi se pare faptul că după 29 de zile de proteste încă apar oameni noi în fața prefecturii. De pildă, în această seară de miercuri, pe lîngă protestatarii cu vechime, care protestează încă din seara de 31 ianuarie 2017, am văzut fețe noi. Și pancarte noi. Am văzut o doamnă la vreo 50 de ani, în vervă, cu vorbele la ea, care avea muuulte să îi transmită lui Dragnea și, în general, PSD-ului. Nu, nu cu cuvinte licențioase, ci frumos, elegant. Doamna cu pricina nici nu avea cum să comită vreo blasfemie lexicală, taman de 1 martie. De altfel, deși nouă în grup, doamna a fost cea care i-a mobilizat pe cei 12 protestatari să strîngă puțin rîndurile pentru ca „poza să iasă organizată”. Și a ieșit.