Poimîine ar fi trebuit să expire termenul de furnizare de căldură și apă caldă de către Electrocentrale, în actuala formulă, urmînd a se trece la varianta folosirii aburului produs de combinat.
O variantă extrem de scumpă, care anul trecut a produs pierderi de aproximativ 9 milioane de lei, asta în condițiile în care gălățenii au stat de la 1 aprilie și pînă la jumătatea lunii iulie, fără apă caldă.
Spun ar fi trebuit pentru că directorul Electrocentrale, Sinan Mustafa, a postat pe pagina de facebook (mai nou profesioniștii de la CET nu mai trimit comunicate de presă, ci postează pe facebook, la grămadă cu alte porcării, informații de interes public) faptul că Romgaz și Transgaz au acceptat, în mărinimia lor, prelungirea termenului pînă la 25 martie.
Această aparentă păsuire, care unii ar spune că seamănă cu un șantaj în formă continuată, ascunde faptul că reprezentanții CET nu se înțeleg deloc cu cei ai Consiliului Local, în deja celebra comisie care a fost înființată încă de pe 1 martie. Și nu se înțeleg pentru că Electrocentrale pretinde ca municipalitatea să scoată și mai mulți bani din buzunar. Banii ceruți de CET ar urma să acopere, în teorie, piederile din sistem. Numai că în realitate ei se vor duce și în salarii, întreținere, pază și alte cheltuieli ce țin exclusiv de CET. Suma despre care se vorbește ar fi de 1,6 milioane de lei pe lună, dar mai grav este că se ia în calcul mărirea prețului la gigacalorie (prețul de producție), chestiune care ar fi agreată și de ANRSC.
Deci, cum ar veni, cei care vor plăti factura nu vor fi gălățenii captivi în sistemul de termoficare, ci toți gălățenii plătitori de taxe și impozite indiferent dacă aceștia au sau nu vreo legătură cu toată povestea asta.
Absolut strigător la incompetența autorităților este faptul că s-a ajuns în această situație, în condițiile în care anul trecut gălățenii au trebuit să suporte luni de zile dușuri reci, din cauza acelorași probleme. La un moment dat, Marius Stan se bătea cu pumnul în piept că a găsit o soluție, e vorba de minunatul cazan, numai că drumul de la promisiune/laudă la faptă e unul extrem de lung.