Avem un prefect cinstit tare de tot. Adică care știe să cinstească, la orice oră din zi și din noapte. Și care veghează asupra respectării legii și atunci cînd doarme, e mahmur sau mai ales treaz criță.
Ei bine, bănuiala mea e că prefectul Otrocol are undeva pe lîngă vitrina cu beuturi fine, din prefectură, o canapea foarte comodă. Altfel nu-mi explic cum a putut să nu observe că prin Consiliul local se întîmplă tot felul de năzbîtii ilegale. După cum știți deja, justiția s-a pronunțat deja (e drept că într-o primă fază, adică se poate face recurs) asupra faptului că oportuniunea formată din PSD, ALDE și alți oportuniști au comis o ilegalitate atunci cînd au invalidat mandatul de consilier al fostului primar Marius Stan.
Ilegalitatea se vede și din avion, ba chiar din cosmos, numai că prefectul Otrocol, în somnul său profund care uneori ucide baxuri întregi de licori, n-a băgat de seamă. Acuma, faptul că Otrocol e pe ștatul de plată al PSD nu mai e o descoperire pentru nimeni, nu e nicio revelație, nici relevație, ci poate fi eventual un fel de refelație.
În fine. Trezit din somnul legii, Otrocol și-a făcut apariția la ultima ședință de CL. Multă lume a sperat că uite, în sfîrșit, prefectul va face lumină și va clarifica legalitatea faptelor petrecute în ultimele ședințe de CL. Că doar e garantul legii, nu? Aiurea! În loc să iasă ca un bărbat să se pronunțe, Otrocol a vorbit fix ca un personaj al lui Caragiale. Adică în loc de clarificări legale, Otrocol s-a plîns că ar fi tîrît în lupta dintre partide cum ar veni. Mai mult, în loc de un verdict de legalitate (sau nu), Otrocol a venit cu remedii caragialești, zicînd sfătos: “aveți fraților puțintică răbdare”.
Alo, domnu prefect, chiar nu aveți niciun pic de jenă sau rușine? Cînd parlamentul local, cum ar veni, e într-un blocaj, tu în loc să vii să spui punctul de vedere al instituției prefectului, o frigi cu răbdări prăjite? Păi replici din ăstea, ba chiar ceva mai inteligente, are și femeia de serviciu de la mine de la bloc. Plus o privire mult mai puțin tulbure.
Știm că nu e cazul să vorbim de o demisie de onoare, că nu vă caracterizează. Dar măcar să vă faceți că munciți, între două șprițuri, ce ziceți se poate? Sau e prea mult?