Mă plimbam eu așa liniștit pe aleea de la P-uri, unde s-a organizat zilele trecute pseudo-tîrgul de carte Axis Libri, cînd colo, pe cine văd la o tarabă din aia plină de cărți? era chiar însuși Mihai Manoliu.
Ce-i drept, fără steagul primit recent de la Marius Stan, semn că nu era în misiune de luptă. Mai mult, Manoliu se prefăcea interesat că vrea să cumpere o carte, gest menit să dea cu pulanul pe spate efective întregi din Poliția Locală.
Numai că ceea ce mi-a pus capac a fost momentul cînd Manoliu chiar a deschis o carte (și nu era vorba de vreun roman polițist, da!) și a privit așa, ca-ntr-un hău imens, timp de cîteva secunde: paginile, rîndurile…
Fază la care aproape că mi-a tremurat un gînd: să-mi bag semnul de carte-ntre coperți, te pomenești că ăsta chiar știe să citească. Aproape că-mi devenea simpatic acest Homer Simpson de Galați, căruia apropiații îi spun Pechinezul, numai că sentimentul a dispărut brusc cînd am ajuns în capătul aleii.
Acolo am recunoscut Dusterul, adică mașina de serviciu a lu` nenea Manoliu. Era parcat de-a latul străzii, de-ai fi jurat că șoferul e un ceafă lată nesimțit sau că dacă faci o poză e numai bună de trimis la “ai parcat ca un bou”. Nu m-a mirat prea tare că bloca vreo două mașini, dar n-am putut să nu observ, de data asta cu stupoare, că era păzită de-un polițist local.
Pe bune, după cum se poate vedea și din poze, un nenea polițistul a stat de strajă, în poziție de drepți, lîngă mașina de serviciu, pînă cînd Manoliu și-a mai potolit din setea de cultură/lectură.
Iar o tanti polițist, atunci cînd a văzut că fac poze a mutat-o puțin, probabil în încercarea de a face ceea ce era evident, să pară mai puțin penal.
În fine, ca să rezumăm. Eu înțeleg că Manoliu se tot plimbă (a fost văzut și la cumpărături) cu Dusterul de serviciu pe unde vor mușchii lui. Că o face pe benzina plătită din banii noștri. Dar că parchează ca ultimul ceafă lată și-i păzesc subordonații cumpărăturile, asta chiar e de Axis Libri.