Ați văzut voi vreun primar care să nu-și înceapă mandatul cu o schimbare de borduri? Ei bine, se pare că nici Ionuț Pucheanu nu sare din grafic, de parcă sub bordurile ălea s-ar găsi aur sau vreun praf magic cu efect electoral.
Faptul că Ionuț Pucheanu a înțeles un adevăr vechi de cînd lumea și anume că atunci cînd te apuci de făcut trotuarul riști să te umpli de respect e un aspect. Trebuie să recunoaștem că e o chestiune isteață să cosmetizezi trotuarele în cîteva cartiere care strîng aproape 25% din populația Galațiului. E treabă puțină, relativ ușor de făcut, dar care poate avea un impact maxim. Și dacă mai tragi și-o dungă din aia vișinie cu pretenții de pistă de bicicliști (sper că e cu sens unic pentru că nu văd cum încap sau se ocolesc două biciclete pe acolo) deja ai făcut treabă bună.
Numai că, deși este social democrat, Pucheanu nu prea pare dintr-un aluat de gospodar. Spun asta pentru că pe alde nea Dorel, pe care Pucheanu îl plătește din banii noștri, îl doare la bască de dalele pe care le strică pentru a pune mai apoi un strat de asfalt (care în niciun caz nu va ține cît ar fi ținut dalele tocmai scoase). O să spuneți că n-avea ce face cu ele sau că nu mai erau bune de nimic. Total fals, dovadă că niște gălățeni mai evrei din fire, s-au apucat să le strîngă, pe sistemul: dacă voi nu le vreți (decît să le stricați) lasă că ne trebuie nouă.
E simplu, acele dale puteau fi folosite pentru a pava calea de acces la vreo școală (mă îndoiesc că toate arată ca-n reclame) că încă mai sînt elevi care se umplu de noroi pînă să ajungă în clasă. Sau puteau să le arunce pe vreo alee mai lăturalnică, din vreun cartier mai mărginaș. Că sînt destule. Dacă nu crede îl invit o dată la mine la bloc, după ce plouă, să-mi demonstreze că poate să ajungă fără să se umple de noroi.