În primul rînd ar fi trebuit să le bag în seamă, nu înainte de a le băga în aia mă-sii. Să ies ca toți proștii pe străzi, să fac friguri de la Sindicate pînă la Potcoava și retur, după care să stau precum boschetarii să ascult cum fac pleibec niște afoni plătiți cu 1.500 de euro pentru 45 de minute de mimat la microfon.
Era bine dacă participam la Sărbătorile Galațiului, lucru care recunosc că nu s-a mai întîmplat din 1999, căci mă gîndesc că aveam cu ce să îmi umplu timpul. De pildă, aș fi mers să le torn o găleată de apă în boxe cretinilor care de ani de zile urlă pe scenă la Sindicate, pentru că primăria nu este în stare să asigure o sonorizare rezonabilă. Îi auzi la prînz, la amiază și seara, de fiecare dată cînd e sărbătoarea asta pe nume Sf. Andrei. Apoi cred că aș fi mers să cumpăr doi mici, să mușc dintr-unul, după care să îl scuip jos, să fac circ că e din carne expirată, poate chiar să încerc să și vomit. Cu încă 3-4 prieteni care să vomite micii cumpărați de la comercianții adunați ciotcă pe esplanada de la Sindicate mă gîndesc că reușeam să convingem măcar jumătate dintre participanți să nu mai cumpere mititei. Și așa ar fi dispărut și fumul ăla de frigărui care cică s-a simțit aseară pînă în centrul Brăilei. Iar pe țiganii care cu siguranță au ieșit să vîndă baloane și în acest an i-aș fi rezolvat rapid punînd o armată de draci flămînzi să le înțepe toată marfa din fugă.
Ok, m-ar fi costat niște bani să fac treburile astea, dar satisfacția era neprețuită. Poate la anul, cînd trag nădejde că Galațiul va avea parte de niște sărbători cel puțin la fel de căcat ca astea din 2010.
Ce ar fi trebuit să fac eu de Sărbătorile Galațiului
-->