Deci, ce se-ntîmplă.
Io mi-am făcut un garaj în spatele blocului, martor mi-e Domnul, adică domnu’ Durbacă, care mi-a semnat autorizația pe capota mașinii lui proprie și personală, în toamna anului 1998.
Io am fost om de omenie, am dat de băut la toți vecinii mei pentru că, în sfîrșit, am și eu garaj.
Anii au trecut, nimic de zis, și sincer vă spun că nu am întîmpinat probleme pînă mai anul trecut cînd niște vecini ai mei au decedat și rudele lor au vîndut apartamentul unor cocalari.
Băi, frate, și au început cocalarii să îmi blocheze calea de acces către prețiosul meu garaj, de ziceai că ăsta e scopul vieții lor pe Pământ. Inițial, io n-am zis nimic, că, vorba aia, tot cocalarul mai greșește.
Dar cînd am văzut că cocalarii nu înțeleg că io mi-am făcut garaj înainte ca ei să se nască, am băgat anunțul ăsta.
Și nu știu dacă are relevanță pentru articolu’ d-voastră, dar cu ocazia asta mi-am luat și pistol și le-am transmis de la obraz că care-mi mai blocaț calea de acces spre garaje, sînteț terminaț.
Probabil că nu e tocmai creștinește ceea ce o să zic acum, dar abia aștept să fiu blocat de un cocalar.