Azi am pentru voi una subiectiv de personală. Fiecare dintre noi privește/percepe iarna, zăpada, gerul și viscolul după cum apucă: unii din vîrful caloriferului, iar alții din autobuzele Transurb. Și ar mai fi unii, nu prea mulți se pare, care o mai fac și cu lopata-n mînă.
Mărturisesc că m-am dus azi dimineața spre parcare întrebîndu-mă dacă anul ăsta am noroc și alde Pucheanu & Ecosal și-au făcut treaba, în așa fel încît să pot ieși cu mașina și să nu mă simt sechestrat la mine-n oraș. Dar pînă să probez deszăpezirea lui Pucheanu, mai aveam un hop de trecut. De unde aveam eu mașina parcată (între blocuri, într-un fel de parcare, evident neamenajată – deci pe un fel de imaș pe care nici iarba nu crește) și pînă la stradă (evident o arteră mai periferică) aveam cam 15 metri. O eternitate dacă e să-i străbați cu lopata în mînă. De fapt, calculasem eu așa ochiometric, că-mi va lua circa o oră și jumătate să fac o cărăruie pînă la stradă. Asta e, mi-am spus și m-am apucat de treabă.
Numai că un fenomen straniu mi-a perturbat împinsul zăpezii dintr-un loc în altul. Un utilaj Ecosal apăruse în zonă și culmea e că nu părea în trecere. Adică chiar lua zăpada de pe stradă și o depozita pe unde găsea loc. Așa ceva, vă jur, n-am văzut pe vremea lui Stan, nici în mandatele lui Nicolae. Mai departe, în neoliticul Durbacian, nu mai țin mite, de ce să vorbesc prostii.
Ei bine, așa stînd lucrurile, mi-am luat inima-n dinți, m-am dus cu tupeu la nenea de pe utilaj, care culmea a oprit cînd m-a văzut, a deschis ușa și m-a întrebat, din priviri, ce vreau. Ce puteam să vreau, că doar nu gogoși calde. L-am întrebat dacă poate să intre puțin în “parcarea” cu pricina. Omul a dat din cap și a plecat. Pasca măsii, mi-am zis și m-am apucat din nou să dau la lopată.
N-au trecut nici 5 minute și miracolul s-a produs. A durat fix 30 de secunde (hai, poate un minut) cît a făcut două manevre și deja erau două cărărui pe care cele vreo 20 de mașini parcate acolo puteau să iasă. Ok, mai era de dat puțin la lopata, dar 99% din treabă fusese făcută.
Brusc și instantaneau am hotărît că pentru mine Daniel (l-am întrebat cum îl cheamă) este eroul zilei de 11 ianuarie 2017. Nu i-am dat nimic (dacă vă întrebați) i-am mulțumit doar. Deci nu știu cum a fost pentru voi ziua de azi și dacă v-ați deszăpezit la fel de ușor, dar eu am avut un erou personal: Daniel de la Ecosal!