Vă mai aduceți aminte de cazanul care era bun și apoi nu mai era bun? Ei bine, acum este din nou bun. Am rezumat foarte pe scurt strategia autorităților locale în materie de termoficare urbană. Culmea, la asemenea brambureală nu este vorba despre cazanul de rachiu din fundul curții. Autoritățile clămpănesc despre instalația care ar trebui să le asigure gălățenilor apa caldă pe perioada verii.
Așadar, o luăm de la capăt. Instalația minune este plimbată din nou pe sub nasul gălățenilor îngroziți de frig și apă rece. Sfintele moaște ale cazanului se vor pogorî peste cetățenii din sistemul centralizat de termoficare și vor produce bulbuci de bunăstare în căzile și chiuvetele greu încercate. Primăria, Calorgalul, CET-ul promit marea cu sarea, dar mai ales apă caldă, după ce reprezentanții lor au fost la o întîlnire la București, la Ministerul Energiei. „Am reluat discuțiile pe tema protocolului pe care urmează să îl încheiem cu municipalitatea gălățeană și am convenit să revizuim draftul protocolului, pentru ca acesta să poată fi semnat într-o formă acceptată de toată lumea. Sper să fie semnat în maximum două săptămîni. După cum bine știți, protocolul prevede achiziția CAF-ului, care să asigure apa caldă menajeră în perioada verii, iar în acest moment căutam o variantă de achiziționare a acestuia”. (comunicat CET)
Anul trecut, primarul Galațiului Marius Stan pusese ochii pe un cazan de apă fierbinte second-hand de la Brăila. Edilul șef din Brăila Aurel Simionescu, aflat atunci în libertate, dorea să scape de ceva fier vechi. Se vorbea despre un preț de aproximativ două milioane de lei. Vi se pare mult? Și nouă, dar nu contează ce credem noi pentru că autoritățile fac exact ce le trece prin cap. Iar dacă insistați că este cam scump, înseamnă că ați uitat cît a costat apa caldă produsă cu ajutorul aburului de la combinat: pentru aproape jumătate de an, Calorgal le-a prezentat gălățenilor o factură de peste trei milioane de euro. Oraș de boieri, nu-i așa?
Autoritățile gălățene au reluat operațiunea „Cazanul”
-->