Nu că s-ar fi dorit cu adevărat vreodată, dar timid murmurata Zonă Metropolitană Galați – Brăila (-Măcin, în unele variante) nu are nici pe viitor șansă să se constituie iar ideea în sine a fost tratată în registru de bășcălie de edilul gălățean. Motivul: nu ar fi cadrul legislativ, nici fonduri, nici exemple de bune practici.
Afirmațiile au fost făcute în ultima ședință de Consiliu Local și au fost provocate de o veste bună. Ce bună, excelentă, aș putea spune, poate chiar cu șanse la știrea de interes local a anului: aleșii au votat o înțelegere de cooperare între municipiul Galați și orașul Fresno din SUA. După Cahul și Nicolaev, trecem în sfârșit oceanul. În concluzie, va fi bine!
Părând a nu înțelege importanța istorică a momentului, consilierul liberal Onuț Atanasiu s-a trezit interpelând: bine, ne unim cu Fresno, dar Brăila? Ce are, dom’le, Brăila, de nu ne unim și cu ea?
”Cred că este necesară înfrățirea cu un oraș aflat foarte aproape de noi și am putea să ne gândim la ceea ce se vorbește de foarte mult timp, de realizarea unei zone comune de dezvoltare”, a spus Atanasiu.
Replica primarului nu s-a lăsat așteptată:
”Dacă îmi aduceți și temeiul legal prin care putem face sau ne putem reprezenta împreună și care sunt fondurile pe care le putem accesa în urma ideii de zonă metropolitană, cu dragă inimă. Eu vă spun că nu există, ca să nu mai căutați! Și bune practici în România dacă știți, nu doar așa, chestii politice… Ai dumneavoastră colegi, Aradul cu Timișoara, ce au făcut în afara faptului că au ieșit la televizor și au ieșit să facă Alianța Nordului, Vestului. Nu există fonduri și nici nu există, conform legii românești, un vehicul numit Zonă Metropolitană”, a spus, ironic, Ionuț Pucheanu.
Pe când împlinea edilul 20 de ani, în 2001, parlamentarii adoptau legea 351 în care se spune că ”Zona metropolitană este zona constituita prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între marile centre urbane (Capitala României și municipiile de rangul I) și localitățile urbane și rurale aflate în zona imediata, la distante de până la 30 km, între care s-au dezvoltat relații de cooperare pe multiple planuri”. Așa că vehicul se pare că ar fi.
Prima zonă metropolitană a fost la Iași, în 2004. De atunci, numărul lor se apropie de 20, Bacăul sau Constanța fiind exemplele cele mai apropiate de noi.
Pe lângă fondurile guvernamentale, sunt și finanțări externe. Două exemple: Programul Operațional Capacitate Administrativă POCA 2014-2020 și Proiectul „România Metropolitană”, lansat anul acesta de Banca Mondială împreună cu Federaţia Zonelor Metropolitane şi Aglomerărilor Urbane din România (FZMAUR). Da, zonele metropolitane nu doar că există, dar au și o federație!
Exemple de bune practici? Incubatorul de afaceri din Zona Metropolitană Bacău sau finanțarea prin Programul Operațional Regional 2007-2013 a șapte centre de tineret în șapte localități din Zona Metropolitană Constanța.
Mai sunt și altele, dar transformăm articolul în ceva mult prea serios și prea trist pentru un oraș condus la caterincă.
