Ştim, nu scriem despre alte judeţe în afară de Galaţi şi, ocazional, Brăila. De aceea asta nu este o ştire. Ci doar o opinie. Una care arată, dacă mai era nevoie, până unde a ajuns obedienţa edililor din micile localităţi faţă de marii şefi de la Bucureşti. Iar astăzi, o să vă zicem despre obedienţa faţă de Daddy, mascată cumva sub admiraţie.
Am ajuns, absolut întâmplător, în comuna Milcovul, din Vrancea. La nici 15 kilometri de Focşani. Primarul era acuzat de unii cetăţeni că a supravegheat îngroparea de gunoi menajer pe domeniul public. Nu mult gunoi, ne-a transmis primarul, doar vreo 600 de kilograme. Dar nu asta e ceea ce vreau să vă spun.
Biroul edilului arăta ca oricare alt birou de primar de comună. Simplu, cu o bibliotecă plină de icoane, un televizor cu ecran plan, un birou sărăcăcios, cu un calculator pe el şi câteva scaune prăfuite. Dar pe calculator trona el, liderul suprem, atotştiutorul, cel care duce lupta împotriva statului paralel la un nivel nebănuit, cel care nu este de vină pentru nimic, ci doar un unic rezistent în faţa duşmanilor străini.
Da, pe calculator era nimic altceva decât o poză care îl înfăţişa pe Liviu Dragnea, zâmbitor, umăr la umăr cu edilul.
Şi atunci m-a lovit. Toată schimbarea de care se vorbeşte de aproape doi ani are loc la un alt nivel. Oamenii nu sunt ahtiaţi după măririle de pensii, după salariile crescute, după un trai mai bun. Ci doar după dorinţa de a urma pe cineva.
Un grup de oameni, imens de altfel, obişnuiţi să urmeze ordinele de la centru timp de aproape jumătate de secol. Cu asta am rămas la conducerea micilor comunităţi. Sigur, există şi excepţii, dar ele sunt rare. Fără un lider autoritar, care nu doar să zică ce se face, cum se face, de unde se face, ci să şi arunce câteva oase din ospăţ celor mai săraci, şefii de filiale nu ar şti ce să facă. În ce direcţie să apuce!
Fără un lider suprem, micii şefi de primării nu ar fi atât de înverşunaţi împotriva celor care depun dosare cu semnături pentru campania “Fără Penali..”. Fără un lider suprem, un primar de comună nu şi-ar permite să numească jurnaliştii “#rezistenţi”, doar pentru că face parte din partid.
Şi, mai ales, fără pasiunea pentru Daddy, mulţi edili conştientizează că s-ar putea să fie nevoie să îşi găsească un alt loc de muncă. Şi, de ce nu, un alt dos de iubit. Pentru că la asta a dus pasiunea faţă de Daddy. La dragostea nemărginită pentru partid, care este în tot şi în toate. Chiar şi la 28 de ani după prima căzătură!
