De câteva zile, un tânăr medic rezident internist de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă “Sf. Apostol Andrei” Galaţi este capul de afiş al presei. Alexandru Nechifor a decis, la cei doar 28 de ani ai săi, să devină donator de organe şi, pentru ca nimeni să nu poată să îi interzică la vreun moment dat acest lucru, a mers la notar şi a legalizat această cerere.
Potrivit tânărului, procedura ulterioară ar fi ca din baza de date a cabinetului notarial, cererea să ajungă la Registrul Donatorilor din România, urmând ca pe cardul de sănătate al lui Alexandru să fie şi această informaţie. Şi, în cazul în care el ar intra vreodată în moarte cerebrală, organele să îi poată fi folosite pentru a salva alte vieţi.
M-a determinat să vreau să devin donator de organe criza care cumva se petrece la noi în ţară din punct de vedere a numărului de donatori şi am considerat că atât pot face personal, să dau un exemplu în sensul ăsta şi să arăt cum se poate deveni donator în timpul vieţii.
Legislaţia pune piedici
Primul care a semnalat o problemă în acest caz a fost medicul Valentin Boldea, fost director al Direcţiei de Sănătate Publică Galaţi, printr-o postare pe o reţea de socializare.
Câte una pe zi: Voință fără putință sau masturbarea fără finalizare. Zilele trecute un tânăr flutura victorios pe Facebook un act notarial prin care își dona voluntar organele și țesuturile in caz de moarte cerebrală. Gestul este lăudabil, dar fără finalitate sau finalizare, iar actul inutilizabil deoarece Ordinul Minsterului Sănătății 1158/2012 privind înfiinţarea Registrului naţional al donatorilor de organe, ţesuturi nu a fost pus în aplicare ( nu există registrul și nici procedurile de lucru, precum și protocoalele prevăzute de OMS ) și deci nu are unde să-și înregistreze acest act de voință.
Curioşi să aflăm dacă ce a postat medicul Valentin Boldea are şi o bază reală, am luat legătura cu cei de la Agenţia Naţională pentru Transplant din România. Deşi ni s-a spus să formulăm o cerere scrisă pentru a primi un răspuns complet, ni s-au oferit şi câteva detalii prin telefon.
Mai exact, reprezentanţii ANT spun că, momentan, legislaţia din România se bazează pe acordul informat, înaintea prelevării de organe. Asta înseamnă, pe româneşte, că rudele sunt cele care îşi pot da acordul pentru prelevarea de organe de la un pacient în moarte cerebrală. Astfel, actul notarial făcut de Alexandru Nechifor este doar o formalizare a unei dorinţe şi, poate, începutul unei campanii prin care donarea de organe să devină un trend şi în România.
Un răspuns oficial ne va fi oferit în zilele următoare.
Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg
Deşi din vorbe, mulţi români declară că ar fi bucuroşi să îşi doneze organele, când vine vorba de fapte, nu putem decât să ne uităm la cifre şi să ne dăm seama că nu e totul atât de roz. Anul trecut, în România au fost doar 65 de donatori în România, la jumătate faţă de 2016. Nici anul acesta nu stăm mai bine, dat fiind că cifrele oficială arată că, până în acest moment, sunt doar 30 de donatori de organe.
Cu toate astea, gălăţenii se declară extrem de încântaţi de această idee.
Să le ia pe toate, asta vreau. O să las dispoziţie prin testament, în cazul în care păţesc ceva şi am organe care pot fi transplantate cuiva care are nevoie, cu cel mai mare drag, să îmi fie luate.
Şi cei mai tineri par deschişi ideii, chiar dacă nu sunt foarte siguri de procedură.
Cred că dacă cineva moare, nu mai are ce face cu organele alea. Aşa, mai bine să fie date cuiva care poate să îşi trăiască viaţa în continuare.
Procedura spune că doar pacienţii vii sau în moarte cerebrală pot fi donatori de organe. Cei declaraţi decedaţi nu mai au organe viabile.
În România sunt în acest moment 5.000 de persoane care aşteaptă un transplant.
