Patru! Ăsta e numărul gălăţenilor care au fost angajaţi direct în cadrul bursei locurilor de muncă care s-a desfăşurat simultan, la Galaţi şi Tecuci, şi în cadrul căreia au fost oferite 1700 de posturi. Potrivit celor de la AJOFM Galaţi, la cele două burse combinate s-au prezentat un număr de total de 1750 de persoane interesate, însă aceleaşi statistici ne spun că cei mai mulţi au plecat cu buza umflată. Fie salariile au fost prea mici, fie programul oferit de angajatori nu a fost pe placul şomerilor, fie, pur şi simplu, cei care se află în căutarea unui loc de muncă nu au găsit ceea ce căutau. Cert este că bursa locurilor de muncă s-a dovedit a fi un fiasco total, atât ca număr de participanţi, cât şi ca număr de şomeri angajaţi pe loc!
În mod normal, ne-am gândi că într-un judeţ cu aproape 15.000 de şomeri (declaraţi, că neoficial cifrele sunt cam cu 10.000 de oameni mai mari) o bursă a locurilor de muncă ar trebui să fie un succes. Un liant perfect între angajatori şi posibili angajaţi! Mai ales că au fost locuri atât pentru cei cu studii superioare, cât şi pentru cei care nu au făcut o facultate.
Cele 1702 locuri de muncă oferite de agenţii economici din Galati au fost pentru persoane cu studii superioare (224) şi studii medii (1478). Domeniile cu cele mai solicitate ocupatii au fost: activitati de investigatie si protectie, constructii de cladiri, fabricare articole de imbracaminte, activitati de secretariat servicii suport si alte activitati de servicii prestate, industria metalurgica, fabricarea calculatoarelor si a produselor electronice, fabricarea de masini, utilaje si echipamente.
Şi, dacă până acum se mai scoteau cei de la AJOFM cu scăderea şomajului, cu cifre din ce în ce mai bune, iar cei din administraţia locală puteau să mai zică şi ei ceva prin vreo campanie electorală de crearea locurilor de muncă, rezultatul bursei locurilor de muncă le-a dat socoteala peste cap tuturor.
Pentru că atunci când doar 4 şomeri din 1750 sunt angajaţi direct, e clar că angajatorii fie nu oferă prea multe, fie cer atât de multe încât şomerii preferă să stea acasă şi să mai muncească, ici colo, cu ziua. Că nimănui nu îi place să moară de foame, e clar, dar nici să muncească pe două parale!
