Una dintre cele mai amuzante, şi totodată constructive, idei ale săptămânii vine de la Constanţa, acolo unde un cetăţean l-a scos la vânzare pe un site de anunţuri pe edilul oraşului. Suma cerută este una modică, ba chiar de băşcălie, un leu. Să fim serioşi, până şi ai noştri valorează măcar doi lei. Măcar pentru ideile năstruşnice legate de promovarea turismului, dar şi de motivele pentru care navele de croazieră pe Dunăre nu trag prea des la Galaţi.
Vând primar dintr-un oraş cu deschidere la Marea Neagră. Are dată de expirare în 2020. Minte în campanie, e harnic şi glumet. 1 leu!
E drept, ai noştri nu-s prea glumeţi, iar termenul de expirare se poate lungi, mai ales pentru că nu are cine să le ia locul. Dar au şi ai noştri realizările lor măreţe, cum ar fi revoluţionarea modului în care percepem ideea de turism.
Eu aş scrie mare la intrarea în oraş Welcome to Galaţi, welcome to Paradise. Viitorul turismului este un cocktail între sex, droguri şi cazinouri. Cine nu vrea să înţeleagă dumnezeirea acestei zone, asta e!
Şi, dacă tot enumerăm măreţele realizări filozofice ale celor care conduc oraşul, nu putem să nu amintim şi motivele pentru care navele de croazieră nu opresc la Galaţi, în viziunea edilului Ionuţ Pucheanu.
Acum, dacă e să facem haz de necaz, trebuie să recunoască că a oprit de vreo două ori aici la noi în port, dar, din păcate, pentru că au avut loc decesuri pe nave şi procedura e de aşa natură…
Şi, înainte de încheiere, nu putem uita cum responsabilii cu gospodărirea urbei au înălţat mici rugăciuni pentru ca vremea să nu mai favorizeze creşterea continuă a buruienilor. Pe motiv că şi aşa personalul din dotare nu face faţă tăierii.
Oamenii au dreptate când fac sesizări şi îmi asum aceste probleme. E drept, însă, că şi vremea a ţinut cu bălăriile. Am ajuns, personal, să mă rog să fie secetă, pentru că altfel ne vor năpădi bălăriile din două în două săptămâni, toată vara. Este foarte greu şi să găsim forţă de muncă pentru spaţii verzi, pentru că lumea nu vrea să muncească!
Asta ca să nu mai vorbim de lucrările empirice care se fac atunci când muncitorii încarcă apă în roabă cu lopata, ori de explicaţiile logice ale responsabililor de lucrare, şi nici de motivele pentru care astuparea unei surpări în asfalt durează de la două săptămâni la şase luni.
Norocul alor noştri este că nu are cine să îi scoată la vânzare, nici măcar pentru doi lei. Asta pentru că opoziţia încă se caută, iar pe post de candidat la primărie ar putea fi anunţat, cu voia partidului, un fost consilier judeţean al cărui singur merit politic actual este o relaţie de rudenie. Cu cine trebuie!
