Din surse neoficiale, pe străzile Galaţiului ar mişuna, în clipa de faţă, aproximativ 10.000 de câini maidanezi. Acesta este rezultatul anilor de nepăsare, nesimţire, dar şi lipsă de responsabilitate atunci când vine vorba de sterilizarea animalului propriu, de ţinerea lui în frâu atunci când intră în călduri şi vrea să se puiască cu femelele de pe stradă sau de aruncarea, pur şi simplu, la ghenă, a puilor abia fătaţi. Galaţiul e fruntaş şi la iubitorii de animale. Dar nu la cei reali, care au 15 sau 16 animale în grijă. Ci la cei care îl iubesc pe Bobiţă din faţa blocului, acelaşi Bobiţă pe care nu l-ar lua în casă niciodată.
Dacă ar fi să luăm de exactă cifra de 10.000 de maidanezi, atunci am afla, cu un calcul simplu, că oraşul Galaţi are în dotare aproximativ 12.000 de câini fără stăpân. Pentru că atât adăpostul public din Galaţi, cât şi cel al ONG-ului Help Lăbuş, adăpostesc împreună 2.000 de câini. Mulţi, nu glumă! În medie, ar fi un câine la fiecare 20 de oameni din oraş. Şi tocmai din cauza asta se înmulţesc şi sesizările către serviciul de ecarisaj.
În adăpost, la ora aceasta, sunt 840 de câini, câini adulţi, majoritatea de talie mare. Sesizări de pe municipiu, luna trecută, au fost 44, ele sunt rezolvate 80 la sută.
Joaca de-a taxa
Acum vreo lună şi jumătate, o parte dintre consilierii opoziţiei afirmau că vor eliminarea taxei de ecarisaj, că este degeaba, şi că scoate bani aiurea din buzunarele gălăţenilor. Am avut şi atunci ocazia să asistăm la un meci de tenis între politicieni, cu mingea formată din banii noştri, pentru că primarul a zis că e doar mişcare de campanie, nu un proiect viabil.
E foarte uşor să nu trebuiască să iei decizii, ci doar să arunci aşa, vorbe, iar consilierii locali găsesc, uneori, metode ingenioase de a-şi face campanie sau de a se promova prin astfel de mesaje. La momentul în care vom rezolva problema câinilor din Galaţi, cu siguranţă această taxă va fi şi ea scoasă. Până la momentul acesta, atât timp cât încă avem această problemă cu câinii fără stăpân de pe raza municipiului Galaţi e nevoie de această taxă în vederea ducerii la îndeplinire a obligaţiilor pe care le avem din acest punct de vedere.
Îi iubim, cât timp nu sunt ai noştri
Pentru a încerca să mai reducă din numărul lor, consiliul local a dat hotărâre pentru sterilizarea gratuită a câinilor fără stăpân. Numai că cel care duce patrupedul la sterilizat trebuie să şi-l şi asume, să îl ia acasă, ori asta nu convine. Pentru că Bobiţă e mult mai uşor de iubit când doarme pe carton în faţa blocului şi când mănâncă tocăniţa direct la rădăcina copacului. În casă roade, cere afară, latră, miroase. Astfel, în trei luni de zile de la începutul acestei campanii de sterilizare, au făcut solicitare în acest sens doar… şase gălăţeni. Decât 6, pentru că sună mai poetic!
Să îi strângă, să îi ducă în adăpost, şi acolo să se găsească cineva care să îi ia acasă şi să îi iubească. Nu sunt de acord cu eutanasia, dar nici nu sunt de acord ca ei să stea pe stradă. Sunt zone unde nu poţi să mergi liniştit din cauza câinilor. Nu e bine nici aşa!
Alţii, însă, sunt mai vehemenţi şi aruncă toată vina pe conducerea politică a oraşului.
Ce părere să am? Întrebaţi primarul, el să răspundă. Pe vremea lui Marius Stan se spunea că nu are cine să semneze hârtiile ca să fie eutanasiaţi câinii din adăpost. Acum are cine, dar nu îşi asumă nimeni, că toţi vor mandate. Nu o să scăpăm niciodată de problema asta, că nimeni nu ia taurul de coarne. În alte ţări, dacă după două săptămâni de stat în adăpost câinele nu e adoptat, e pus la somn. La noi nu, e inuman!
Lunar, numai ţinerea câinilor în adăpost costă 5.000 de lei.
