Multe lucruri i se pot imputa primarului Galațiului, Dumitru Nicolae. De la faptul că a dovedit că este o noxă pentru orașul Galați, produsă de Combinatul Siderurgic, pînă la încăpățînarea de a rămîne în funcție vreme de trei mandate, timp în care s-a opus oricărei idei de progres și civilizație, ca să zic așa.
Dar dincolo de aceste reproșuri, cred că lui Dumitru Nicolae ar trebui să i se bată rău de tot obrazul, pentru că a făcut ceva pe memoria părinților lui. Aș îndrăzni să merg pînă într-acolo încît să afirm că Dumitru Nicolae este o rușine pentru familia lui, o mizerie de om care și-a bătut joc de speranțele, de aspirațiile tatălui său.
Actualul primar Dumitru Nicolae s-a născut într-o familie din orașul Hîrșova, județul Constanța. Tatăl său a fost unul dintre liderii PNL Brătianu, din Constanța. Acesta a fost arestat pentru convingerile sale politice de puterea comunistă, averea i-a fost confiscată, după care a fost trimis cu domiciliu forțat, împreună cu familia, în localitatea Râmnicu Sărat, după cum se laudă Dumitru Nicolae aici, pe Wikipedia.
Dom’ primar, ești o jigodie!
Tînărul Dumitru Nicolae avea un dosar greu, cu tatăl trecut pe lista neagră a activiștilor PCR. Crescut într-o familie de luptători împotriva comuniștilor, Dumitru Nicolae s-a orientat rapid în viață și a căzut imediat la pace cu cei care i-au umilit tatăl, care l-au băgat la zdup doar pentru că gîndea altfel decît ei. Actualul primar Dumitru Nicolae a bătut imediat palma cu comuniștii și a devenit încă de pe băncile facultății un tovarăș de nădejde pentru partidul unic. Drept recompensă, i-a fost repartizat un post de șef imediat după absolvirea facultății, Dumitru Nicolae fiind numit, în 1965, într-o funcție de conducere la Complexul pentru Industrializarea Lemnului Comănești. Un an mai tîrziu, în 1966, Dumitru Nicolae s-a transferat la Galați, pe postul de șef de secție, la Combinatul Siderurgic Galați, actual ArcelorMittal.
Cu adevărat condamnabil mi se pare că Dumitru Nicolae a îmbrățișat idealurile comuniste și după evenimentele din 1989. Bun, să zicem că atunci cînd încă era student a făcut pact cu comuniștii pentru că a fost un laș, pentru că a vrut să se integreze în sistem, să aibă o poziție privilegiată în societate, să nu fie disident ca tatăl său. Dar după revoluție, cînd deja era om în toată firea, cînd nu îi mai băga nimeni sula în coaste, ce l-a împiedicat pe Dumitru Nicolae să se disocieze de comuniștii lui Ion Iliescu adunați în PDSR și mai apoi în PSD, comuniști care i-au arestat tatăl, care i-au prigonit familia, care l-au călcat în picioare pentru că așa au vrut ei?
