An de an, cu prilejul sărbătoririi Bobotezei, creştinii veniţi să se purifice cu apă sfinţită dau un adevărat spectacol de lupte libere (un fel de karate amestecat cu ju jitsu), în demersul lor de a pune mîna şi a-şi umple bidoanele golite de cola, fanta sau alte şpriţuri, cu aghiazmă. Curată Theofanie, nu?
E momentul în care unii creştini se comportă ca nişte cretini cu acte în regulă. Şi asta cu ajutorul celor care organizează această manifestare. Scenariu de prost gust se desfăşoară, an de an, cam în aceeaşi notă falsă. La o primă vedere totul pare extrem de organizat. Forţele de ordine sînt la post, se montează o scenă, se ornează frumos cu nişte crengi de brad şi cruci de gheaţă, se aduc butoiele cu aghiazmă, după care toţi gălăţenii adunaţi ca fraierii la ora anunţată de Viaţa Liberă ca fiind cea de deschidere a manifestării, mai aşteaptă cu smerenie vreo două ore pînă ce vine Casian de la Brăila.
Anul ăsta Casian a ajuns la timp pentru că avea un aranjament cu TVR-ul care i-a transmis prestaţia în direct. Toate bune şi frumoase pînă la bălăceala care are ca pretext recuperarea crucii aruncată de Casian în Dunăre.
Ei bine, cam ăsta este momentul în care Diavolul arată clar că are un cuvînt, şi încă unul greu de spus la acest eveniment. Imediat ce autorităţile se deplasează către Dunăre să vadă spectacolul cu aruncatul crucii în fluviu, începe nebunia. Forţele de ordine se deplasează după autorităţi, că doar de asta sînt plătite din banii noştri. Apoi, sute de creştini iau cu asalt butoaiele cu aghiazmă. E luptă în toată regula! Se dau coate, se calcă în picioare, se îmbrînceşte, şi totul cu abnegaţie creştină. Brusc, smerenia care emana din mulţime se transformă în furie oarbă. Babele care pînă mai atunci îţi enumerau zeci de boli de care suferă, se metamorfozează, ca prin minune, în adevăraţi luptători ninja, gata să se sacrifice pentru misiunea lor.
Şi asta nu e tot. După ce turma termină aghiazma, începe jaful! Asta e clipa în care creştinii îşi dau aghiazma pe faţă. Se smulg crengile de brad, se sparg crucile de gheaţă, se taie banda tricoloră, etc. Se fură tot ce se poate fura! Un tînăr pleacă fericit cu un brad. Ce nevoie o fi mai avînd de el!? Restul populimii rămîne să devasteze totul. Că aşa e Boboteaza la români. E locul în care Sacrul se întîlneşte cu Profanul în scopul căutării lui Dumnezeu. În lipsă de altceva, unii se mulţumesc cu ce prind la mînă. Dacă Dumnezeu s-ar da la bucată, de Bobotează, cred că unii creştinii s-ar omorî între ei pentru a apuca să pună mîna pe „bucăţica lor de Dumnezeu”.
