Teatrul Muzical era plin ochi, vineri, la ora 18.00, cînd a început Gala Premiilor PNL Galați. M-am uitat împrejur și m-am întrebat ce dracu caută atîta lume la un banal eveniment de partid. E simplu: oamenii sînt, în general, proști și se bucură atunci cînd sînt băgați în seamă, cînd cred ei că joacă un rol într-o piesă importantă.
Majoritatea celor prezenți în sală era formată din papagali cu fulare galbene la gît, liberali ascunși în organizațiile de cartier, care odată la patru ani sînt mobilizați să umfle baloanele electorale. Pe lîngă aceștia, în sală și-au făcut loc, evident, și șmecherii din PNL Galați, cărora partidul le ține de ani de zile de foame și de sete, propulsîndu-i ba în Parlament (cazul lui Dobre), ba în funcții publice extrem de bine remunerate (cazul viceprimarului MR Cristea și al directorului de producție de la Apaterm, Mircea Ispas). Și tot în sală au fost prezenți și cei care urmau să fie premiați, adică laureații Galei.
Încă o dată s-a confirmat faptul că românii sînt disperați să primească diplome și medalii. Nu contează din partea cui vin ele, important este să fie premiați. Le dă așa un sentiment că nu au trăit degeaba, că au valoare în ceea ce fac, că efortul lor nu a fost în zadar. De ce ar accepta cineva să fie premiat de gușterii din conducerea unui partid politic, în cazul de față PNL? Ce valoare au niște hîrtii A4, semnate de Victor Paul Dobre și/sau Mihai Manoliu, prin care se atestă că matale ești nu știu ce mare valoare în domeniul în care prășești. Ok, poate că tu chiar ești valoros în domeniul în care activezi (afaceri, învățămînt, mass media, sport), dar cu ce încălzește pe tine să vină niște băieți cu carnet de partid să îți confirme acest lucru? Păi, în acest caz, nu cred că te-ar deranja nici dacă Asociația “Ajutați-l pe Lăbuș” ar vrea să te premieze pentru că te-ai remarcat la Olimpiada de Fizică Nucleară.
Pupincurism da capo al fine
Două vorbe și despre Gala propriu-zisă. Rînd pe rînd, cîștigătorii au urcat pe scenă ca să își ia colile A4 semnate de Dobre și/sau Manoliu, după care au ținut același spici obosit, cum că mulțumesc pentru premiu, că au emoții, că este meritul echipei și alte asemenea clișee ieftine. La un moment dat, tot foindu-mă de colo-colo ca să reușesc să fac 2-3 poze mai acătării cu săpuniera mea Sony, am văzut-o pe d-ra redactor șef Anca Spânu, de la Viața liberă. Nu, ea nu a primit nici o diplomă (am impresia că a fost recompensată de PNL acum 4-5 ani, tot în cadrul unei gale), ci doar venise pentru a fi alături de colegii ei de ziar, Dănuț Lungu și Tudor Neacșu, care au fost premiați. Incredibil, Anca Spânu avea aceeași freză de precupeață ofticată, ca la Tîrgul de Toamnă, cînd a fost surprinsă printre tarabele pline cu cartofi și murături (amănunte aici).
La un moment dat, pe scenă a fost invitat dr. Nicolae Bacalbașa. Așa, doar ca să spună două vorbe. Următoarea fază este elocventă pentru felul în care este perceput Bacalbașa de oamenii simpli. Bacalbașa a luat microfonul, a spus “Bună seara”, după care s-a oprit preț de 2-3 secunde. La care lumea din sală a început să rîdă, de parcă Bacalbașa ar fi spus cine știe ce glumă. Asta înseamnă că lumea nu îl asimilează pe Bacalbașa ca pe un om de administrație publică, capabil să conducă județul, ci ca pe un saltimbanc, un actor de stand up comedy, de la care așteaptă poante, scheciuri și alte glume răsuflate. Bacalbașa a vorbit cam 5-6 minute, în care numai nu i-a dat pantalonii jos lui Crin Antonescu pentru a-i articula o sănătoasă limbă în cur, de jos în sus. Iar Crin Antonescu nu își mai încăpea în haine auzind ce laude (laudatio) îi aduce dr. Bacalbașa, care îl socotea deja președinte al României.
Au mai vorbit Dan Nica, dar nu am înțeles nimic din cuvîntarea lui, semn că ori era beat, ori era în convalescență după beția de noaptea trecută. Apoi, Bogdan Ciucă a venit și el pe scenă pentru a-l gîdila în orgoliu pe același Crin Antonescu, ca niște veritabili aliați ce sînt în USL, chit că Durbacă are de mult alte planuri în perspectiva alegerilor din 2012.
La final, însuși Crin Antonescu a urcat pe scena Muzicalului pentru a-i acorda Premiul de Excelență lui Marius Stan, pe care l-a numit supermanager, priceput și destoinic strateg, providențial primar și mare om de caracter. Pe un ecran se auzeau versurile imnului echipei Oțelul (știți voi, mizeria aia de cîntec interpretată de Adrian Enache), iar pe scenă alde Dobre, Manoliu, Nica, Ciucă, Antonescu și alți liberali aplaudau de mama focului, de parcă ar fi cîștigat nu doar alegerile locale și parlamentare de la anul, ci și Liga Campionilor, în finală cu Real Madrid.
