Oţelul Galaţi este o echipă atît de instabilă dpdv. fizic şi psihic, încît astăzi poate cîştiga cu 8-2 în Ghencea, iar mîine să piardă cu 4-26 pe teren propriu, în faţa celor de la Cimentul Babadag. Asta înseamnă că Oţelul chiar este o echipă românească, pentru care performanţa nu reprezintă altceva decît un cuvînt din DEX.
Nu mă dezic de cele pe care le-am afirmat în debutul campionatului, şi anume că Oţelul Galaţi va avea probleme în a se salva de la retrogradare în acest an. Ştiu, trupeţii lui Petre Grigoraş au făcut meciuri bune şi au scos rezultate şi mai bune, fix cînd nimeni nu le dădea nici o şansă. Tocmai asta ar trebui să îngrijoreze.
La tragerea la sorţi de astăzi, pentru Cupa României, Oţelul a picat cu Unirea Urziceni. Naşpa! Coincidenţa face ca Galaţiul şi Urziceniul să se întîlnească atît vineri, 7 noiembrie (în campionat), cît şi miercuri (12 noiembrie), în Cupă, la Focşani. Preşedintele Oţelului Galaţi, Marius Stan, a declarat că, citez, “în mod normal nu poţi să pierzi două meciuri la rînd cu aceeaşi echipă şi sper să se întîmple aşa”. De acord, dar ce dracu mai este normal astăzi în fotbal? De exemplu, poţi să dispuţi două meciuri, să pierzi de trei ori şi să nu se mire nimeni.
Cu Urziceniul, Oţelul porneşte cu şansa a treia. Atît în campionat, cît şi în Cupă. Nu ştiu ce părere aveţi voi despre aceste două meciuri şi cum anume se vor termina ele. Eu zic că Oţelul ar trebui să-şi caute încă de pe acum altă competiţie în care să evolueze, asta că tot e pe cale să fie exmatriculată din Cupa României. Ar putea, de exemplu, să se înscrie în campionatul de la Şcoala 13, unde se joacă pe navete de bere şi alte mize la fel de mari.
