 |
| Flori care se cer udate din cădere |
Prezint scuze public tuturor ţăranilor care s-au cununat în Grădina Botanică. Am atentat la intimitatea lor de tîrtani obosiţi, care consideră că o căsnicie este mai trainică dacă este oficializată printre trandafiri ofiliţi, de un primar pe cît de viu, pe-atît de îmbălsămat.
Am greşit amarnic. Pe bune, cu ce drept îmi permit eu să iau în răspăr astfel de ceremonii maneliste, pe care mulţi le consideră de bon-ton? Sînt un nenorocit şi mă mir că nu am fost condamnat pentru că nu arăt pic de respect pentru mîrlanii Galaţiului, care, iacătă, se străduiesc să legitimeze ţopîrlănia.
Vă daţi seama cîte perechi de ţărani cu breton se laudă şi în ziua de azi că lor le-au “ieşit actele în Grădina Botanică”? În fapt, nu este vina acestor ghirţoi irecuperabili, ci a administratorilor Grădinii Botanice, care le permit, în schimbul a 10-15 milioane de lei de kkt, să transforme acest loc într-o mîrlănie pe acorduri de “Naşule, cocoşule, măăăăi…”, cînd acesta ar trebui să fie un perimetru în care să asculţi liniştea din jurul tău.
