La ultima ședință de Consiliu local a avut loc un moment penibil de jenant. Proaspăt confirmatul director, Florin Toma, a fost invitat să spună vreo trei vorbe și patru prostii în fața consilierilor locali, să se prezinte și să zică ce-și propune să facă cu Teatrul Dramatic.
N-o să mă leg de faptul că vorbim de o confirmare care vine după un concurs contestat, ca să nu zic cu cîntec, căci asta a făcut parte din altă regie. Nu despre asta e vorba, acum, nici despre faptul că Florin Toma are toată susținerea PSD.
Tînărul Toma a avut de spus și el două fraze în fața Consiliului local și s-a făcut de Cîntăreața mută (sper să nu se găsească vreun deștept care să-mi spună că era cheală). Nu, nu l-a luat nimeni prin surprindere, era evident că va fi invitat să spună ceva, deci putea să învețe și el două fraze pe de rost dacă știa că nu-i capabil să fie spontan. Ei bine, cu toate astea, după o primă frază absolut goală de conținut, care ar putea constitui un model de platitudine, Florin Toma s-a blocat. La propriu. Era la fel de cursiv ca lebăda-ntre nuferi. N-a mai avut cuvintele la el. A fost cuprins de un fel de stare de prostație, din care se pare că e greu de ieșit, mai ales cînd n-ai sufleur. N-a mai știut efectiv ce să spună și asta nu pentru un moment-două, ci pentru 10 – 15 secunde, care credeți-mă, au sunat cît o eternitate.
Probabil că n-aș fi scris textul ăsta dacă Florin Toma era vreun chimist sau vreun inginer metalurg. Asta e, emoțiile sau lipsa de experiență îți pot juca feste în momente de genul ăsta. Problema e că în CV-ul lui Florin Toma scrie că este actor, ba chiar că e profesor în meseria asta, în sensul că e plătit să-i învețe pe alții cum e cu spontaneitatea și în ce fel se evită tracul.
Mai mult, Florin Toma tocmai s-a ajuns director la Teatrul Dramatic, deci presupun că nu sîntem prea exigenți dacă avem pretenția să spună două fraze cursiv. Nu zic să spună nu știu ce vorbe cu tîlc, pline de sens, să vorbească meșteșugit sau alte elocințe de genul ăsta. Căci de grohăit pot mulți, dar de la directorul unui teatru care se recomandă a fi și actor, parcă am avea alte așteptări.
Asta e, putem concluziona că noul director de la Teatrul Dramatic a debutat cam pe muțește. Nu-i vreo tragedie greacă, e doar puțin rușinică, dar nu-i bai că nu se moare dintr-atît.
No comment!
