Are și zăpada avantajele sale. Acoperă, parțial sau total mizeria, sărăcia, gropile din asfalt. Altfel spus, acoperă neputința, incompetența, delăsarea, hoția edililor și nu numai. Chiar dacă dispar pîinea, medicii, asfaltul, peisajul cu bipezi și patrupede primește o bilă albă din punct de vedere estetic. Așadar, zăpada poate fi mană cerească dar dacă scurmi în ea, apar problemele.
La oraș, topirea zăpezii sau intervenția utilajelor provoacă tradiționala invazie de gunoaie, chiștoace de țigară și rahați de cîine. Gălățenii s-au obișnuit cu versurile „În loc de ghiocel, a apărut un răhățel”. În mod obișnuit, resturile sunt bine conservate în zăpadă așa că pot fi admirate cu ușurință de trecători o bună bucată de timp. Iar dacă sperați că anul acesta va fi diferit, mai așteptați cîteva săptămîni.
La țară, alte discuții. Acolo gunoaiele nu constituie o problemă deoarece sunt peste tot. Sărăcia, însă, își face drum printre nămeți. Ai dat o lopată de zăpadă, a apărut un gard vechi și rupt. Ai mai aruncat o lopată și a apărut o bucată de chirpici. La a treia pivotare și-a făcut apariția cel mai modern mijloc de transport din zonă, căruța cu un cal putere. Iar la capătul tunelului de zăpadă apare comunitatea veselă, reunită la cîrciuma din sat.
