Continuăm seria de articole dedicate activității parlamentarilor gălățeni cu tînărul deputat George Scarlat (PNL).
Nu știți cine e George Scarlat? Nu-i bai, vă lămuresc rapid. La început a fost, evident, băiatul lui tata. Apoi micii (lui tata) de Hanul Conachi l-au propulsat rapid și sigur în afaceri și, de ce nu, în politică.
De loc din Liești, deputatul George Scarlat s-a făcut remarcat prin faptul că deține monopolul tăierii mieilor în județul Galați. Numai că ale tinereții valuri și lipsa experienței politice l-au făcut pe Scarlat să joace în filmul ăsta și prin Parlamentul României.
Concret, debutul fiului adunător din Liești s-a făcut printr-o șmecherie ecumenico-electorală. Cineva i-a vrut binele și a umplut colegiul în care a candidat cu afișe electorale în care tînărul Scarlat apărea de-a stînga arhiepiscopului Dunării de Jos, IPS Casian. Și uite că Doamne-Doamne și un buget consistent de campanie (condimentat cu vreo două donații la partid) l-au ajutat și omul s-a ajuns deputat.
Ei bine, în mod surprinzător, și în calitatea asta George Scarlat a ieșit repede în evidență. Asta pentru că deputatul gălățean a fost singurul care a votat (din greșeală, după cum mi-a declarat la vremea respectivă) împotriva adoptării Legii Amnistiei și Grațierii.
În fine, dacă la gafe este deja campion, chestie care pînă acum nu i-a dăunat prea tare în viață, activitatea parlamentară în sine, așa cum era de așteptat, nu prea strălucește.
Totuși, remarcăm că are nu mai puțin de 75 de propuneri legislative, dintre care una (pe Legea apiculturii) e chiar aprobată și 3 interpelări care țin de reprezentarea locală. E vorba de “Situația finanțării sectorului de irigații din România”, “Situația iazului din satul Călmățui” și de o problemă legată de Grădinița nr. 2 din Liești.
No comment!
