Deși nu s-ar crede, Paștele vine și pentru mîrlanul de la bloc. Cine știe, poate că așa cum există Dumnezeul bețivilor, la fel putem vorbi și despre existența unui Dumnezeu al mîrlanilor.
Mîrlanul de la bloc stă aproape tot anul într-o casă care pute, dar de Paști, ce Paștele mă-sii, trebuie să facă și el curățenie. Nu că ar fi un lucru rău că face curățenie, de Paște, dar mîrlanului de la bloc nu îi ajung nici trei zile ca să bată toată covoarele alea împuțite pe care nu le-a mai mișcat din casă de la cutremurul din ’77. Ideal ar fi ca mîrlanul de la bloc să își bată covoarele, așa cum își bate nevasta, undeva între orele 9.00-13.00 sau 16.00-21.00. Însă, dimineața, mîrlanul de la bloc are de făcut piața, plus că nu are de chef de scuturat covoare, iar seara, vorba aia, iese și el la o bere prelungită cu băieții la terasa din vecinătatea blocului. Așa că singurul interval orar cînd crede el, mîrlanul de la bloc, că este indicat și oportun să bată covoarele alea ale lui de neam prost, scîlciate și roase de zici că au trecut tancurile rusești peste ele, e fix între 1 și 4 după-amiaza. Bă, și lovește mîrlanul cu atîta ciudă în covorul ăla, de parcă într-o viață anterioară a fost milițian în lagărele comuniste și caftea deținuții politici cu pulanul ud, tăvălit apoi prin sare și piper.
