Podul peste Dunăre va fi gata la sfârșitul anului. De fapt, în acest moment, el este gata cam în proporție de 90%. Drumurile de legătură în schimb vor fi gata, în cel mai bun caz, în 2023. Și nimeni nu va plăti pentru incompetența asta crasă.
Podul peste Dunăre va fi nu o construcție, ci o minune inginerească. Din multe puncte de vedere. În primul rând, discutăm despre cea mai importantă construcție de amploare din ultimele trei decenii. Va fi al treilea, ca mărime, dacă luăm în calcul podurile suspendate din Europa. Și da, va fi pe bani europeni – 450 de milioane de euro. Și să ne bucurăm că ni l-au făcut alții (italienii și japonezii), pentru că, dacă era să construim noi, pățeam ca-n cazul drumurilor de legătură. Iar dacă ar fi să-l comparăm acum cu investițiile făcute în colțul ăsta uitat de țară (SE României), cred că nu exagerăm dacă asemănăm construcția podului cu aterizarea unui OZN.
Va fi Podul peste Dunăre motiv de mândrie?! Evident că da! Numai că, fix ca la români, el va fi precedat de un moment de rușine. Rușine națională. Cum măi, băieții de la CNAIR (ăia cu infrastructura drumurilor care o freacă pe salarii babane), cum tu-ți Ministerul Transporturilor să nu poți face în timp util un chiștoc de drum. Pe tren plat, că aici nu e vorba de tuneluri sau podețe. Nu, discutăm de două ulițe. Una de 19km – Drum Brăila – Jijila și alta de4.3 km – drum legătură DN22 Smârdan Măcin.
În toată povestea asta e și cineva care merită să fie lăudat
La Podul peste Dunăre au muncit două firme din Italia și Japonia. La momentul finalizării, va fi al treilea pod din Europa din punct de vedere al deschiderii centrale și al lungimii.
