Dacă socotim numărul depozitelor ce vând lemn de foc prin Galați și Brăila, n-am zice că trăim în a doua țară din UE din punct de vedere al producției proprii de gaze naturale, ţară ce şi-a asigurat anul trecut 70% din consum din producție proprie.
La nivel național, e jale: doar o treime dintre gospodării sunt conectate la infrastructura de gaze. Prin zona noastră, nici măcar atâtea.
Vestea bună ar fi că, față de acum 30 de ani, când rețeaua națională totală era de 10.778 km conducte de rețea de gaze naturale, lucrurile s-au schimbat și s-a ajuns la nivelul anului 2020 la 43.563 km. Ca nivel strict de beneficiari, vorbim însă doar de 956 de localităţi racordate în 2020 față de 517 în 1990. Asta dintr-un total de 2.700 de comune și peste 260 de orașe.
Ca lungime a rețelei, 16 județe (inclusiv Bucureștiul) contorizează peste 1.000 km. Potrivit datelor din 2020, centralizate de Ziarul Financiar, Mureşul avea cea mai extinsă reţea, de 3.440 de kilometri, urmat de Prahova, Cluj, Ilfov, Bucureşti, Timiş şi Braşov.
Ca ritm de creştere însă, în ultimii 30 de ani cea mai accelerată extindere a reţelei de distribuţie a gazului a bifat-o Constanţa, care de la 8 kilometri la nivelul anului 1990 a ajuns în 2020 la o infrastructură de 1.356 de kilometri.
Galațiul ocupă abia poziția 23 la nivel național, cu 694 km de rețea. Cu 480 km, Brăila stă cuminte, pe locul 32 în rândul județelor din întreaga țară. Așa suntem noi, de ce să deranjăm topurile la vârf, dacă putem sta liniștiți, la coadă.