Fără echipă de un an de zile, Grigoraș „cel mai tare din oraș” pare a fi intrat într-un con de umbră. Din care a fost scos de jurnaliștii de la Telekom Sport.
Grigoraș s-a remarcat ca antrenor la Farul Cosntața, cu care a ajuns în finala Cupei României, la Oțelul Galați, cu care a câștigat în 2007 Cupa Intertoto și la Pandurii Tg. Jiu, pe care i-a făcut vicecampioni în sezonul 2012 – 2013. De mai bine de un an stă pe tușă și pregătește, alături de fiul său, la Constanţa, grupe de copii cu vârste între 6-12 ani.
„Îmi e greu departe. Pe bară. Îmi e greu şi nu îmi vine să cred că nu se mai găseşte un loc şi pentru mine în fotbal. În Liga 1, în Liga a 2-a. Nu mai e loc pentru Petre Grigoraş”, constată amar unul dintre cei mai iubiți antrenori din România.
Pe lista regretelor sale intră și un episod legat de echipa gălățeană.
„Am avut o oferta foarte bună din Arabia Saudită. Dar eram în perioada aia bună a Oţelului Galaţi. Banii erau… Cum să zic? Frumoşi de tot. Dar am avut două reţineri. Prima, o zic sincer, era legată de căldură. M-au luat la întrebări, foarte serioşi, dacă mă simt ok cu ea, că e multă umiditate, că e foarte, foarte cald. Şi m-am speriat puţin, mi-am zis că lasă, stau bine aici în România.
A doua e legată de momentul de atunci. Eram pe val. Eram cel mai tare din oraş, ca să zic aşa. Apoi a urmat Pandurii, unde m-am simţit extraordinar, aveam jucători unul şi unul, eram o echipă excelentă. Maxim, Chiricheş, Nistor. Mi-era greu de tot să mă rup. Asta e. Câteodată trece trenul şi nu îl mai prinzi. Dar nu trăiesc cu regretul. Asta nu e de regretat. Am luat o decizie şi mi-o asum. Dar te mai gândeşti câteodată, inevitabil”, rememorează Grigoraș.
În continuare, cea mai mare dorință a sa rămâne să antreneze „chiar dacă în România falimentul şi insolvenţa sunt subiecte la ordinea zilei”.
