Vă spuneam zilele trecute că al treilea cel mai mare pod suspendat din Europa/cea mai mare investiție din România post revoluționară/mândria infrastructurii autohtone va sta de pomană timp de un an deoarece autoritățile nu vor reuși să termine la timp drumurile de legătură (vezi aici).
În ultimele zile, nu s-a schimbat nimic despre muzeul proștilor de la Dunărea de Jos. Totuși, despre pod am mai aflat o chestie interesantă: cablurile de oțel folosite la susținere au o lungime demnă de Guinness Book.
Așadar, firele de oțel care compun cablurile de ancoraj ale podului de la Brăila sunt lungi încât aproape li se pierde capătul. Au stat cei de la Agerpres să-l caute și au aflat că firele de oțel vor avea o lungime de 81.000 de kilometri, ceea ce înseamnă că ar putea înconjura Pământul de două ori. Cablurile vor cântări peste 6.700 tone şi au o garanţie de 120 de ani.
Am calculat și noi și am aflat că firele de oțel ar putea să se rupă prin anul 2143. Trebuie să-i credem pe cuvânt pe japonezii care le montează. Totuși nu ne putem abține să nu întrebăm de ce cablurile nu sunt utilizate într-un scop mai pragmantic, nu pentru un pod care va sta de pomană. De exemplu, mare parte din omenire și-ar putea usca rufele pe cablurile lungi cât burta pământului. Sau, pentru că sunt rezistente, ar putea fi folosite pe post de teleferic pe ruta Brăila-Londra-New York-Seattle-Tokyo-Moscova-Chișinău-Barboși.
Revenim la pod și tragem concluzia următoare: al treilea cel mai mare pod suspendat din Europa/cea mai mare investiție din România post revoluționară/mândria infrastructurii autohtone/cel mai lung cablu din lume… de pomană… pentru că… proști, poate și hoți.
