Nu știu dacă Muzeul de Istorie Galați a cumpărat măcar vreun tip din berile produse de Martens. Dacă n-a făcut-o, ar fi bine să ia câteva sticle, să vadă și generațiile viitoare cu ce se îndeletniceau strămoșii lor pe aici. Pentru că, la cum merg lucrurile, berea gălățeană tinde să devină istorie.
Cel mai mare producător de gen din zona de sud-est a României a încheiat extrem de prost anul trecut. Cu o cifră de afaceri mai mică (21,6 milioane de lei) și pierderi de 11,5 milioane, față de 24,8 milioane, cifra de afaceri, și o pierdere de „doar” 8,8 milioane de lei în 2018.
Au trecut deja cinci ani de când prin fabrică nu s-a mai simțit gustul profitului. Mai exact, din 2015, când era consemnat un plus de 125.000 de lei după ce, în 2014, fusese de 500.000.
Avem de-a face cu un picaj din din perspectiva locurilor de muncă: în 2019 mai erau 111 angajați, an de an mai puțini față de cei 141, de exemplu, consemnați în 2015.
În toamna anului trecut se anunța preluarea managementului unității gălățene de către Cristian Popa, director cu experienţă în companii precum Intersnack (snackuri), Tnuva (lactate), AB InBev (bere) și Procter&Gamble (produse de curăţenie și cosmetice). Dat fiind timpul scurt cât a stat prin fabrică, nu-i poate fi apreciată influența în ceea ce privește performanțele financiare pentru 2019.
Rămâne doar să ne apucăm să bem și bere locală, cu speranța că asta ar ajuta la redresarea activității economice a fabricii. Inclusiv, la păstrarea locurilor de muncă ale unor gălățeni. Și poate că am bea, dacă am și găsi mărcile Martens prin magazine (știu că există în Piața Centrală, nu am idee de alte locuri). Mai pe înțelesul managementului: poate că am bea, dacă ni s-ar da și ocazia să cumpărăm.
