Există un capitol unde primarul Galațiului este pe picior de egalitate cu omologii din Cluj – Napoca, Timișoara, Oradea, Brașov sau Iași: salariul. Deocamdată, cam atât. Investițiile, dezvoltarea infrastructurii, a mediului economic, a turismului sau a culturii mai au de așteptat.
Cei care cred că, dacă trăim într-un oraș cu zero mari investitori în ultimii șapte ani, cu zero parcuri industriale, cu zone ce nu sunt racordate nici în prezent la utilități precum canalizarea sau gazele, cu trăzi neasfaltate în plin centru, poate că ne plătim și edilii în raport cu condițiile pe care ni le oferă, se înșală. Primesc aceleași lefuri sau sunt extrem de aproape de cei care performează în deja arhi-mediatizatele orașe sinonime cu performanța.
Astfel, dacă în tot anul 2017 Ionuț Pucheanu încasa 88.127 lei, primea mai mult decât George Scripcaru, edilul Brașovului (82.148 lei) sau Mihai Chirică de la Iași (84.611 lei) și doar ceva mai puțin decât Emil Boc, de la Cluj – Napoca (105.820 lei).
Lucrurile s-au mai schimbat puțin, dar în plus, anul trecut, odată cu unda verde pe care au primit-o edilii la majorarea salarială. Așa că în 2018 Pucheanu a urcat la 120.036 lei, aproape salarial, nu și ca perfomanțe, de Gheorghe Falcă din Arad (139.495 lei), Ilie Bolojan din Oradea (145.000 de lei) sau Emil Boc (150.000 lei). Mihai Mugur Toader, primarul sectorului 2 din Capitală, a încasat anul trecut 129.578 lei.
În condițiile în care retribuția este comparabilă, ar fi normal ca și performanțele să fie apropiate. Să vedem, de exemplu, cu ce se laudă George Scripcaru la Brașov: cu 30 de proiecte cu finanțare europeană finalizate și cu peste 526 milioane de euro, fonduri europene, atrase în oraș. Cam cât bugetul Galațiului în următorii cinci ani.
Deocamdată, noi doar plătim, nu ne și dorim ceva.