În cea mai profundă tăcere, s-a mai întors o pagină murdară din istoria județului nostru. Poate cea mai murdară, ce se referă la crimele regimului comunist în Galați. După 30 de ani de tărăgănări, în mod oficial, nimeni nu mai poate fi tras la răspundere pentru ele.
Un comunicat transmis de Parchetul General, referitor la crimele regimului comunist, anunță că în județul nostru nimeni nu mai poate fi judecat dintr-un motiv simplu: posibilii vinovați au murit. Nu în pușcărie, ci de bătrânețe.
”Procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au finalizat cercetările în mai multe cauze având ca obiect încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor în perioada totalitarismului, în special anchetele penale efectuate de organele de securitate și miliţie împotriva oponenților regimului comunist, altele fiind în curs de soluționare. Menționăm că în cauza având ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au ocupat funcții de conducere în cadrul Penitenciarului Galați și Colonia de muncă Ostrov, în perioada 1956-1966, s-a dispus clasarea ca urmare a decesului persoanelor cercetate”, se arată în comunicatul de presă publicat de Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.
Astfel, noi nu vom avea torționari trași la răspundere, cum s-a întâmplat în deja celebrele cazuri privind pe Alexandru Vișinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat în perioada 1956-1963, sau Alexandru Ficior, fost comandant al lagărului de muncă de la Periprava în perioada 1958-1963.
În Galați, torționarii și-au văzut liniștiți de pensiile lor, în vreme ce zecile de mii de victime s-au ales doar cu suferința sau chiar neființa. Așa li s-a întâmplat celor 23 de țărani din Cudalbi, ce s-au opus în ianuarie 1958 colectivizării și au primit închisoare între 6 și 25 de ani pentru ”uneltire contra ordinii sociale” sau ”acte de teroare”. Unul dintre ei, Petrică Enache, condamnat la 15 ani muncă silnică pentru ”acte de teroare”, nu s-a mai întors acasă și a murit în 1960, în colonia de muncă Salcia.
Sau învățătorul Nicolae Voineagu, exclus din învățământ pentru că ar fi simpatizat PNȚ. Arestat în două rânduri, ultima dată sub acuzația de “uneltire contra ordinii sociale”, a fost condamnat la 15 ani temniţă grea și a murit, la 17 aprilie 1961, în închisoarea Galați.
Sau Victor Manoliu care, alături de tatăl său, Constantin Manoliu, a condus revolta anticomunistă din Bârsești. Condamnat la moarte, a fost împușcat pe 30 ianuarie 1952, în penitenciarul Galați.
După 30 de ani de „cercetări”, e oficial: și-au bătut joc de istoria noastră.