Faptul că Galațiul are în sfârșit un filmuleț de prezentare e ceva de bine. Măcar așa putem spera că lumea n-o să mai creadă tot ce debitează Picu Roman despre oraș. Dacă e să vorbim despre calitatea lui și despre raportul calitate preț (a costat 19635 de lei – produs de Filmăridesus SRL), ei bine, asta chiar e altă poveste.
În primul rând, filmulețul de prezentare al Galațiului e unul destul de banal. E șters și lipsit de originalitate. Adică din orice parte te-ai uita la el nu-ți vine niciun uau! în minte. Cum spuneam, filmul are un aer propagandistic și niște efecte speciale cam ciudățele, dar hai să zicem că asta ține de gusturi.
Problema e că mesajul principal al videoclipului de prezentare e cam trist. “Galațiul, orașul binecuvântat de Dunăre!”. Așa, și? Cum adică e binecuvântat? Adică ședem aicișea lângă Dunărea asta de sute de ani și ce? Aflăm ceva despre niște nave comerciale, dar hai să fim serioși, realitatea e că nu prea acostează nimeni aici. Apoi, mai aflăm că Galațiul este “orașul teilor” sau “oraș cumplit de negustori”. Păi când spui oraș cumplit de negustori e cam nasol să adaugi că “n-ai cum să nu te lași învăluit de farmecul lui”.
Apoi filmul spune că Galațiul este unul dintre cele mai importante porturi la Dunăre. Aici trebuie să ne oprim nițel. Adică mai mințim, mai exagerăm, dar Dunărea asta chiar e lungă. Și pe bune că are porturi importante, iar Galațiul chiar nu se numără printre ele.
Mai aflăm că Galațiul a fost în a doua jumătate a secolului XX un centru industrial de importanță europeană. Ok, să zicem, așa o fi fost, dar problema e că nu prea mai e cazul. Păi și ce facem, ne lăudăm cu ce a fost și uite că acum nu mai e?!
Apoi, probabil că autorul a avut o profundă criză de idei. Aflăm că în Galați există o statuie, două teatre și o bibliotecă. Pe bune? Așa ceva n-o să mai vezi în altă parte. Bineânțeles că noul sediu al Primăriei Galați nu putea lipsi, fiind probabil un soi de condiție sine qua non.
Pe final nu se servește bomboana de pe colivă. Cică Galațiul e cel mai puternic centru al ortodoxiei de la Dunărea de Jos. Adică un soi de cei mai tari din curtea noastră în materie de lumânăreli. Cam asta e. Tristuț! Păi dacă nu prea avem ce spune despre orașul ăsta, bine că măcar e binecuvântat de Dunăre. Orice ar fi însemnând treaba asta.
