Situaţie care pare greu de acceptat într-un stat european, unde cetăţenii, culmea, mai au şi drepturi. Persoanele cu dizabilităţi din Galaţi, vreo 14.000 în tot judeţul, nu se pot bucura de un transport în condiţii normale. Asta pentru că în autobuze, deşi dotate cu rampă, este nevoie de intervenţia şoferului, iar în taxi-uri se pot urca doar cei cu mâini puternice sau cei pe care şoferii acceptă să îi ridice în braţe. Pentru că aşa vor autorităţile locale!
Să luăm ca exemplu cazul unei femei care se află în scaun cu rotile de aproape 28 de ani. Deşi circulă des cu taxi-ul prin oraş, îşi doreşte să vadă ziua în care transportul persoanelor cu dizabilităţi se va putea face cu maşini adaptate, nu cu eforturi din partea şoferilor.
Eu merg, utilizez acest serviciu de foarte mulţi ani în Galaţi, nu am avut niciodată în Galaţi problema să fiu refuzată, dar mă întreabă dacă scaunul rulant se pliază, dacă nu se pliază să îmi trimită o maşină cu portbagajul mai spaţios. Dacă se pliază şi încape într-un portbagaj mic îmi trimit o maşină mai micuţă. De fiecare dată şoferii mă ajută să desfac scaunul rulant. Dar asta nu intră în atribuţiile lor. Am fost şi în şedinţele de Consiliu Local şi am cerut primăriei să ia măsuri, dar mi s-a spus că trebuia să vin când s-a dezbătut regulamentul pentru transportatori.
Singura maşină adaptată ar putea primi licenţă. Peste 5 ani!
Ionuţ Popa este proprietarul singurei maşini adaptate pentru transportul persoanelor cu dizabilităţi din Galaţi. Dar, pentru că autoturismul nu este nou, poluează ceva mai mult decât altele şi are şi un motor cu o capacitate cilindrică semnificativă, se află pe locul 177 pe lista de aşteptare, cu doar 16 puncte. Asta în timp ce un vehicul nou nouţ, cu normă de poluare Euro6 şi motor sub 1,0 cmc primeşte în jur de 25 de puncte şi, automat, licenţă mult mai rapid.
Am făcut toate actele, acum aştept. Partea proastă nu e că trebuie să aştept, ci că am de aşteptat, conform calculelor, vreo cinci ani. Se dau puţine licenţe pe an, aşa că nu am şanse foarte mari prea curând, dacă regulamentul rămâne aşa. Mi s-a spus că, dacă ar fi să fim pe listă separată, noi cei cu autoturisme adaptate, s-ar simţi ceilalţi operatori discriminaţi. Numai că eu sunt singurul cu o astfel de maşină. Şi, până primesc licenţă, ea stă degeaba şi se uzează moral. E dotată cu tot ce trebuie, cu rampă de acces, centuri de siguranţă, buton de panică, uşa se deschide din interior, are perne de aer, pentru ca înclinaţia rampei să nu fie mare. Tot ce e nevoie! Dar nu se vrea să avem un transport normal!
Taximetriştii ridică din umeri
Curioşi să vedem cum reacţionează atunci când trebuie să ajungă la astfel de comenzi, am stat de vorbă cu câţiva şoferi de taxi. Şi, deşi cei mai mulţi spun că îi ajută pe gălăţenii care au astfel de dificultăţi, mai sunt şi cazuri în care şoferii refuză comanda.
Eu ajut cum pot, că am şi eu pe cineva în familie în scaun cu rotile. La unele persoane e uşor, că au scaun pliant, pe care îl rezolvi imediat. La alţii mai greu, dar ne descurcăm. Mi-am pus şi portbagaj pe maşină, dacă nu încape căruţul.
Eu am o maşină mică, aşa că nu încape căruţul. Dacă se dă prin staţie, nu mă duc la astfel de comenzi. Dacă e prin aplicaţie şi nu specifică, ajung acolo şi chem alt coleg, că nu am unde să bag, nu că nu aş vrea.
Consilierii din opoziţie vor, dar nu ştiu dacă pot
Dacă aleşii puterii nu au luat nicio măsură, un consilier local din opoziţie vrea să iniţieze două proiecte prin care speră să faciliteze obţinerea acestor licenţe de transport.
Sunt două proiecte în discuţie. Unul care să propună un număr de autorizări taxi pentru transport persoane în regim taxi să fie suplimentat cu 20 de licenţe care să fie alocate strict persoanelor cu dizabilităţi. Al doilea îşi propune ca, în regulamentul de acordare a licenţelor, să mărim punctajul, destul de mult, al maşinilor adaptate pentru transportul persoanelor cu dizabilităţi, astfel încât ei să capete o poziţie fruntaşă pe listele de alocare a licenţelor
Până la noi ordine, însă, situaţia rămâne neschimbată. Persoanele cu dizabilităţi, cele 14.000 de mai sus, dintre care 4.000 în scaun cu rotile, trebuie să se descurce ca şi până acum. Adică, cu greu!