Teatrul Dramatic “Fani Tardini” are programate în acest week-end, următoarele reprezentații:
– FAT PIG (15.06, ora 19.00 – Sala Studio)
“FAT PIG ” de Neil LaBute, este o comedie amară despre subiecte inconfortabile, despre cât curaj avem să fim noi înșine, despre lașitatea în fața unei societăți crude care, aparent, tinde spre perfecțiune dar în realitate pune foarte multă presiune asupra noastră. Această perfecțiune ajunge să o simulăm afișând FORME stabilite de societate ca fiind imaginea perfecțiunii, dar care ajunge doar la formă pentru că fondul se pierde în această uniformizare. “Fat Pig” este povestea unui tânăr corporatist care se îndrăgostește de o simpatică bibliotecară supraponderală, doar că prietenii și colegii de la firmă reacționează puternic la aflarea veștii despre relația “nepotrivită” a tânărului. Lumea “perfectă” a corporatiștilor versus lumea jovială și optimistă a lui Helen. Societatea are reguli în care forma contează, judecata se face la suprafață, iar fondul este trecut cu vederea. Textul lui LaBute este foarte puternic, scris aparent ușurel, cu replica directă, simplă, vie, plină de umor, dar de o profunzime aparte. Este exact așa cum este mesajul acestui text, aparent o poveste simplă de dragoste, când comică, când tragică, în profunzime o dramă a societății moderne în care generației tinere îi sunt inoculate forme perfecte după care trebuie să-și clădească existența.O adevărată radiografie a mentalităților contemporane. LaBute declară că se regăsește în Fat Pig, că textul lui povestește despre slăbiciunile omenești și despre dificultatea multor oameni de a le face față de a trăi cu ele sau de a le depăși pentru ceva în care cred. Teatrul are puterea să scormonească în interiorul nostru și să scoată la iveală gânduri, reacții, emoții nebănuite. Asta sperăm și noi să facă povestea lui Tom și Helen. (Durata: 1 h 45 min)
TECTONICA NORILOR (16.06, ora 19.00)
José Rivera are o lume numai a lui, încărcată de energia visului, a simbolurilor magice şi a fantasticului. Delirant în discursul bine controlat al autorului dramatic, potenţialul acestui univers unic se iluminează la întâlnirea cu realitatea crudă, devine material şi se încarcă de o emoţie nedefinită, dar nu mai puţin palpabilă. La fel ca poezia bună care te urmăreşte multă vreme după lectură, piesele lui Rivera desfăşoară obsedant imagini a căror succesiune dinamitează miraculos timpul şi spaţiul.
Tectonica norilor nu este un text oarecare. Deşi Rivera propune spaţii de reprezentare aparent convenţionale – sufragerie sau staţie de autobuz – personajele trăiesc totuși în realitatea lor interioară pe care o exprimă într-un discurs aparent hipnotic, invitând la explorarea unei lumi proprii, în care elementele reale punctează visul, apoi recad în spaţiu-timp, ca într-un perpetum.
Pentru cel care doreşte să definească o logică a unui story, după regulile convenţionale ale dramaturgiei, Tectonica norilor are acţiuni bine definite (autostop în ploaie), surpriză (întoarcerea fratelui plecat în război), dezvoltare (personajele încep acţiunea tinere, sfârşesc în bătrâneţe, Celestina naşte, etc). Însă definitorie pentru structura piesei este dezvoltarea în planuri – cel exterior, conţinând repere ale realităţii imediate, şi cel interior, în care revelația se realizează prin intermediul monoloagelor. Căci sunt o sumedenie de monoloage în piesa lui Rivera; dialogul este folosit de autor pentru a fixa o situaţie, dar “carnea” personajelor nu se reliefează din acţiuni, ci mai mult din introspecţie și povestiri. Celestina Del Sol şi fraţii de la Luna se întâlnesc fără a se întâlni vreodată, asemenea soarelui şi lunii. Ea: angelică, infantilă, etern gravidă, aşadar inaccesibilă, flămândă de sex, versată în emoţii şi expertă în dragoste, părăsită şi în căutarea bărbatului care-a însămânţat-o, e o forţă a naturii, un personaj arhetipal, magic. Bărbaţii, mult mai concreţi, mai neajutoraţi, constructori de case şi dornici de familii, sfârşesc pierduţi în timpul prin care ea navighează indiferent, nonşalant. Iar Timpul, personajul principal al piesei, zguduie lumea, într-o tectonică îndepărtată, mereu schimbătoare, asemenea norilor, vizibili, dar de neatins de la suprafaţa concretă a realităţii terestre.
TECTONICA NORILOR este orice, numai o piesă simplă NU ESTE! (Durata : 2 h 40 min)
TREI GRAȚII (17.06, ora 19.00 – Sala Studio)
DRAMATURGUL VALENTIN KRASNOGOROV ȘI PIESELE SALE
Numele lui V. Krasnogorov este binecunoscut iubitorilor de teatru din Rusia, și nu numai. Piesele sale au fost primite cu multă căldură și apreciate de critica de teatru. Tensiunile și conflictele din piesele sale sunt declanșate de stilul său de dialog, plin de viață și ușor, de dinamică și de intensitatea acțiunii. Autorul folosește situații paradoxale și pășește în locuri neobișnuite, pentru a implica cititorii și publicul în lumile create de imaginația sa. Piesele lui V. Krasnogorov se află în repertoriul permanent al mai multor teatre și de multe ori au parte de sute de reprezentații. Ele sunt primite cu entuziasm de către public. Piesele sale au fost montate de către cei mai renumiți regizori de teatru din Rusia.
Piesele lui Krasnogorov aparțin unor genuri diferite: comedii și tragedii, adesea însoțite de o satiră usturătoare, pe-alocuri cu accente grotești sau absurde, dar pline de lirism care arată o bună cunoaștere sufletului și a inimii. Adesea criticii au afirmat că “piesele lui Krasnogorov trec granițele unui gen anume, cu mare ușurință”. Exact din acest motiv, piesele sale au fost traduse în multe limbi străine, difuzate la radio sau montate la televiziune.
Valentin Krasnogorov este membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia, membru al Uniunii Oamenilor de Teatru din, Rusia și membru al Uniunii Scriitorilor din Israel. Biografia sa apare și în dicționare importante ale personalităților: “Marquis Who’s Who in the World” (S.U.A.), “International Who’s Who of Intellectuals” (Cambridge, England). Între 1987 – 1991 a fost președintele Asociației Scriitorilor din Sankt Petersburg. Este doctor în științe, profesor, autor de cărți și lucrări de inginerie chimică. Între 1991–2006, V. Krasnogorov a trăit în Israel, unde a fost ales vice-primar al orașului Haifa. Începând din 2006 a revenit în Sankt Petersburg unde trăiește și în prezent. (Durata: 1 h 30 min)