O viaţă cât un centenar. De asta a avut parte Safta Vasiliu, una dintre cele cinci persoane din judeţul Galaţi care sunt de o seamă cu Unirea. Femeia a fost premiată cu o distincţie simbolică, un tort şi un drapel de către prefectul Dorin Otrocol şi a mai primit şi un buchet de flori de la primarul Ionuţ Pucheanu.
Emoţionată, bătrâna a reuşit să ne şi povestească un pic despre cum se ajunge la această vârstă. Ea are opt copii, şase fete şi doi băieţi, şi toţi sunt în viaţă. Se pare, aşadar, că Safta Vasiliu le-a împărtăşit şi lor secretul longevităţii.
Acum mulţi ani, eram tânără şi mă îmbolnăvisem. Mi-a zis cineva atunci că să stau liniştită, că prind 100 de ani sigur. Şi acum recent, un călugăr mi-a zis că mai trăiesc sigur încă cinci ani. E şi greu, şi uşor. Dacă ai sănătate, e bine. Dacă nu, cârcâi şi te descurci aşa cum poţi. A trebuit să muncesc, am fost cu ziua, la prăşit, la săpat. Copiii trebuiau să meargă la şcoală, să înveţe şi, dacă bărbatul a murit de tânăr, a trebuit să fac faţă.
Impresionat a fost şi primarul, care i-a dat femeii un buchet de flori şi a întrebat-o care e secretul unei vieţi atât de lungi. “Munca”, i-a răspuns femeia. Deh, nu toţi ajung să trăiască 100 de ani… Şi, pentru că se ştie că românii au fost pe meleagurile astea dinainte să se descopere focul, a aruncat şi o mărgică la final.
Mă bucur că am reuşit să cunosc pe cineva care, chiar dacă nu era conştient la momentul marii Uniri, măcar este un exemplu viu al faptului că suntem aicea de extrem de multă vreme şi suntem aicea să stăm.
În altă ordine de idei, vârsta femeii îi impresionează şi pe vecini. Mai ales că unii dintre ei, la 70 de ani, nu reuşesc să fie la fel de coerenţi sau agili ca bătrâna de 100 de ani. Şi copiii femeii sunt impresionaţi, deşi sunt sigur că sunt impresionaţi şi de propriile vârste.
Împlineşte 100 de ani, parcă nici nu ne vine să credem. Munca, ăsta e secretul ei. A avut mereu putere de muncă, dorinţă de viaţă, ne-a ajutat. A insistat mereu să muncim. să ne ducem la şcoală. După ce am avut şi noi copii, a stat cu ei, ca noi să ne facem treburile. Aşa cum a putut, s-a descurcat. Mai cu bastonul, mai încet, dar s-a descurcat.
