Deşi au trecut 28 de ani de la vremurile pe care unii le numesc de tristă amintire, iar alţii le rememorează cu nostalgie, mentalităţile nu au reuşit să se schimbe. De lucrul ăsta ne-am lovit astăzi, 5 iunie 2018, la flashmob-ul copiilor de la Sala Sporturilor din Galaţi. Evenimentul ar fi trebuit să se desfăşoare în Grădina Publică, dar din cauza ploii de luni, organizatorii s-au speriat şi au mutat totul „înăuntru”. Numai că vremea a fost extrem de călduroasă marţi dimineaţa, iar termometrele arătau valori de peste 25 de grade încă de la ora 9,00. Cei mici şi părinţii au fost, însă, forţaţi să se clocească în sală.
Sub numele „Centenar aniversar în inimi de preşcolar”, aşa a fost organizat evenimentul. Deşi, culmea, tocmai cei mici au părut să fie cei care nu prea au înţeles de ce trebuie să formeze acel tricolor imens de pe parchetul Sălii Sporturilor. Iată ce ne-au spus câţiva copilaşi, la întrebarea „De ce ai venit aici?”
M-am pregătit cu tricou roşu şi cu insignă în piept.
Sunt Riana şi am venit să, să, să, stau cu copii
Scop nobil
Evenimentul a marcat, însă, şi altceva, nu doar centenarul Marii Uniri, de care oricum cei mici nu au habar sau ştiu prea puţine. Pe 5 iunie 1779 s-a născut Gheorghe Lazăr, cel care la vârsta de 39 de ani avea să fondeze prima şcoală cu predare în limba română din Ţara Românească (1818). Aşadar, dincolo de centenarul unirii, anul acesta sărbătorim şi bicentenarul şcolii româneşti.
5 iunie este ziua învăţătorului şi coincide cu ziua de naştere a lui Gheorghe Lazăr, cel care s-a născut pe 5 iunie în 1779, el fiind fondatorul acestei şcoli în limba naţională. Pregătirile pentru eveniment au fost pline de emoţii mari, pentur că am pornit de la o idee mică, care treptat s-a extins.
Păcat că realizarea evenimentului a semănat mai mult cu o adunare a pionierilor decât cu un flashmob. Nu au lipsit nici problemele organizatorice, iar de câteva ori s-a greşit chiar şi melodia pe care trebuiau să danseze copiii.
Părinţii, încântaţi
Deşi unii prichindei abia îşi stăpâneau lacrimile şi voiau mai degrabă să plece acasă decât să stea în Sala Sporturilor, sub privirile a sute de părinţi şi cadre didactice, părinţii nu au mai contenit cu pozele şi cu zâmbetele de mândrie.
A fost foarte frumos, un sentiment de nedescris. Pentru noi, ca părinţi, nu au fost grele pregătirile, dar îmi imaginez că pentru copii şi pentru doamnele educatoare a fost ceva efort
Au fost, însă, şi câţiva care şi-au dat seama ce fel de manifestare va avea loc, încă dinainte să înceapă.
Să vedeţi ce spectacol va fi înăuntru. Ce era acum 30-40 de ani nu e nimic. Am o nepoată care participă şi am venit să o văd, dar nu aş fi fost de acord să participe propriul meu copil la aşa ceva. Mi se pare chinuitor pentru un copil de doar trei sau patru ani.
La eveniment a participat şi primarul Ionuţ Pucheanu, care a ţinut să menţioneze că are strânse legături cu lumea învăţământului, mama şi naşa sa de botez fiind cadre didactice în învăţământul preşcolar. Discursul edilului s-a încheiat, cum altfel, cu aplauze! Cât de ironice sau sincere au fost ele, nu avem de unde să ştim!
