Gălățenii sunt oameni docili: de 25 de ani încoace stau cuminți cu ochii beliți la edilii cei înțelepți care învârt în oala cu pere și cu micșunele, ascultă simfoniile administrative cu ecou de gârâială și, din patru în patru ani, își slobozesc frustrările și naivitatea în urna de vot. Asta în timp ce orașul le crapă sub fund. Atenție, nu este un articol despre PSD, pensionari sau faleza Dunării.
De data aceasta ne-a ieșit în cale piațeta de la Biserica Greacă. Zona arată de parcă și-a băgat dracul coada. Pe scurt, piațeta mai are puțin și crapă de ciudă pentru că nu o bagă nimeni în seamă. De fapt crapă, la propriu, iar numeroasele crăpături apărute în pavaj rânjesc sadic atunci când aud de planurile mărețe ale edililor gălățeni.
Asfaltul dă semne că vrea să se ușchească din zonă, tribuna este invadată de gunoaie iar apa din bazine este atât de verde încât a alungat toate muștele și mormolocii care credeau că au găsit o oază de liniște.
Ca să nu o mai lungim, este un horror administrativ care ne-a adus aminte de promisiunile și proiectele domnilor cocoțați în fruntea orașului. Oamenii ne vobesc din cărți și ne arată planșe cu un oraș frumos, cochet și curat, în timp ce realitatea crapă și duhnește.
Colac peste pupăză, în jurul moțului din centrul Galațiului stau agățate câteva instituții: Biserica Greacă, Muzeul de Istorie și o secție de Poliție. Oraș european.