Ne-a atras atenția o chestie apărută pe domeniul public, în parcul de la Parfumul Teilor. Așa cum se vede în fotografii, se numește „Manifest pentru un oraș curat” și înseamnă o gașcă de cauciucuri urâte ca naiba aruncate pe iarbă. Pe scurt, ideea care nu știm cui aparține este bună dar inutilă.
Nu comentăm viziunea celor care au gândit manifestul din parcul de la Parfumul Teilor chiar dacă imaginea pare ruptă din revista crescătorilor de animale. Poate ăsta a fost scopul, să le dea o lecție porcilor care mișună prin comunitate. Din mesaj deducem că oamenii care au cărat cauciucurile pe spațiul verde își doresc să aibă un oraș frumos și curat. Drăguț din partea lor, însă nu o îl vor avea. Cine naiba a văzut o fundătură de lume care strălucește de curățenie? Cum ar putea să arate un oraș sufocat de garaje, chioșcuri și mârlani? De ce ar fi curat un oraș în care fiecare a făcut ce a vrut, în frunte cu băieții aleși sau numiți în funcții publice?
Așadar, avem niște cauciucuri care stau, de pomană, la umbră, într-un parc gălățean. De dragul discuției, ne-am putea gândi că vinovații se perpelesc sub greutatea dojanei din manifest. Totuși, nu ar mai fi o discuție serioasă!
De aceea, avem o sugestie, una de impact. Cauciucurile ar sta mult mai bine pe gâtul nemernicilor care, în ultimii 28 de ani, au jecmănit bugetul orașului, care au aprobat tot felul de orori, care au umplut organigramele cu rude și prieteni, care au urmărit doar interesele proprii și de partid, care au mințit cu nerușinare și care și-au rupt dinții în proiecte și promisiuni.
Niște anvelope împuțite ar sta bine și pe grumajii cercopitecilor fără șapte ani de acasă care aruncă, distrug, murdăresc unde văd cu ochii. Din păcate, pentru un manifest de acest tip nu ne ajung toate vulcanizările din oraș.